El a fost Skippy


Un suflet maricel si o viata scurta, dar fericita!

Sper sa existe un rai pentru pisici!

p.s. Fotografia e furata de la Ramona, scuze ca nu am cerut-o!

Anunțuri
Categorii: animalute, simtiri | 7 comentarii

Navigare în articol

7 gânduri despre „El a fost Skippy

  1. Dani

    în memoria lui am să dau bomboane in fişícuri colorate…

  2. Gone? May Bastet have mercy of his soul.

  3. A murit de moarte naturală, de colţi de câine sau de agresiune de cauciucuri?

    De fapt de ce m-am băgat aici?
    Desfiunctul din posă mi-a adus aminte de un colge de spcie de-al lui pe care catkillerul meu Tobi, de rasă nedefinită, un fel de chestie mai mult blană care la un capăt are coadă şi la celălalt latră, extrem de agresiv cu mâţele şi foarte curajos, când intră cineva în curte se ascunde sub cuşcă şi de acolo latră. Strategie, deh …
    Săracu, nu e cu mult mai mare decât mâţele, dar rar mâţe care îmi vizitează curtea şi să scape vii. Noaptea, că ziua doarme ca prostu’…

    Legat de raiul mâţelor, am auzit că e frumos acolo. Problema ar fi la judecată. Am văzut în Tom şi Jerry că judecătorul suprem e şoarce… 😀

  4. Agresat de cauciucuri, pentru prima data cand s-a incumetat sa ajunga la strada.
    Traia in armonie cu „dulaul” din curte.
    Foarte curajos dulaul tau; ar fi bine sa-l inveti ca si viata pisiceasca are valoare. Cateii mei au facut pace cu pisicile, doar cand e rost de lupta intre 2 cotoi intervin sa ii desparta, apoi isi vad de treaba.

    • Diferenţa e că pentru acei dulăi, pisicile, oamenii şi alte vieţuitoare din curte, fac parte din ceea ce înţeleg ei ca fiind haita lor..

      Tobi al meu, erou de felue lui consideră că reacţionează la agresarea teritoriului.
      Şi el se simte foarte fericit când, puişorii şi răţuştele, ajung la cuşca lui în explorarea luimii. Atunci devine tandru, îşi preneşte „vizitatorii”, apoi se intinde ca să-l ciocănească peste tot cu cioculeţele lor.
      Dealtfel nu odată nişte puişori au pătimit prin faptul că unii reprezentaţi ai neamului mâţicesc le răpeau şi le măncau…
      Da’ nu cred că acesta e motivul pentru care le ucide Tobi. Agresiune…

      P.S. Mai am o presupunere:
      Când vecina Erika îşi întinde chiloţii şi alte chestii de lenjerie mai mult sau mai puţin intimă la uscat pe o sfoară pe care o vede Tobi, latră ca apucatul când adie vântul. Oare să creadă că şi mâţele sunt unguroaice? 😀

      P.P.S. Deconectant blog ai …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: