Vanatoare la apus

Publicat pe 26 Mai, 2011 de George Secareanu

Anunțuri

Categorii: animalute | Etichete: apus, cat, pisica, seara, sunset, tunter, vanator | 6 comentarii

6 gânduri despre „Vanatoare la apus”

26 Mai, 2011

androxa

Beautiful hunter 🙂

Răspunde
26 Mai, 2011

George Secareanu

Thank you Androxa!
Maya it’s a big soul in a cat shaped!

Răspunde
26 Mai, 2011

theodor1998

Aveam mai de mult un motan care ma facea mereu sa rad cand vana!Se chinuia o zi intrega sa prinda un biet soricel, dupa care venea acasa sa-l deguste si el putin ”haita”(celelate 3 pisici) inhata chiar pe sub nasul lui!Din pacate a sfarsit omorat de un caine.Cu toate ca era cel mai prostovan era si cel mai gras dintre ele, daca nu-i dadeai un pic de mancare nu tacea, a si nu orice mancare nu se juca el cu paine sau alte prosti, el dorea numai wiskas!Cam atat de zis despre el.A di lucurul lui preferat…SOMNUL!

Răspunde
27 Mai, 2011

turistclujan

chiar ca are alura de vanator. 🙂

Răspunde
27 Mai, 2011

cafeauata

Aceste culori de camuflaj inca nu le-am vazut la alta pisica, dar se pare ca paleta de culori este inepuizabila!
Pisica mea din copilarie iesea din casa (stateam la bloc si atunci), prindea cate o pasare si o aducea acasa, sa vedem cat este de priceputa. Apoi, isi pierdea orice interes pentru respectivul vanat, iar noua nu ne ramanea decat sa o ingropam… Vana de placere, urata chestie!

Răspunde
28 Mai, 2011

George Secareanu

E bine camuflata Maya, asa este.
Vanatoarea este o pasiune pisiceasca adanc imprimata in ADN. Si pisicornitele mele, 10 la numar, au o pasiune pentru vanatoare. Cu 2 ani in urma, pe timpul iernii, puneam seminte de floarea soarelui in 4 casute agatate in marul din curte, pentru pitigoi, sa-i ajut sa treaca de ger. Iarna trecuta am renuntat, nu faceam decat sa ii atrag in gura pisicilor… Acum tinta preferata sunt carabusii…apoi vor fi fluturii de noapte…si tot asa… 🙂

Răspunde