Melancolii


In aceasta tura foto / trecking / de plimbat cainele am facut urmatoarele:

  1. Am cazut, am luat o tranta de zile mari de mi-au sarit ochelarii de pe frunte (nu-i aveam la ochi, era umbra), mi-am muscat limba dureros de tare incat mi-au lacrimat ochii; m-am tavalit pe jos in incercarea de a nu da cu camera de pamant. As fi injurat, dar imi muscasem limba! Daca radea cainele de mine plecam acasa!
  2. Am smuls ghimpii unui maracine folosind umarul si spranceana dreapta. Fara sa vreau! Dupa tavaleala m-am uitat pe unde pun piciorul si asta mi-a fost fatal!
  3. Dupa maracine, la cateva minute, am simtit ca am ceva in spranceana; credeam ca e un taun si nervos am vrut sa-i ffff…fac vant, i-am dat o palma usoara. Era ghimpele ramas acolo, l-am fixat mai bine! Imi trecuse limba, am putut spune ceva…
  4. Am mediat conflictul dintre Nana si 3 ciobanesti, urmati indeaproape de cioban (mai periculos decat ciobanestii). Daca dadeam cu fum la ciobanesti, ciobanul sigur imi dadea cu bata…
  5. Am rabdat de sete, nu am in toata casa un bidon mic, toate-s de 2,5 iar cel de aluminiu de 0,6 e la munca…
  6. Am testat noii mergatori si s-au comportat surprinzator de bine. Talpa Contagrip e buna, pana acum am purtat doar Vibram.
  7. Am incercat sa o pozez pe Nana in pozitii statice mai fotogenice. Imposibil. Cainele asta ori sta pe loc doar cat clipesc, si cand sunt gata sa apas „tragaciul” pleaca, iar in poza iese o chestie flocoasa umblatoare, ori sta lipita de piciorul meu. Renunt!
  8. Am mangaiat un cal frumos, am vorbit cu el si chiar mi-a raspuns! (stiu, sunt tratamente pentru asta si clinici)
  9. Am descris zona unor turisti din Dambovita, surprinsi ca stiu atatea sa le spun. De 35 de ani traiesc aici, cum sa nu stiu?…
  10. Am deranjat un cuplu de tineri ce stateau pe o bancuta de langa cea goala…Scuzeeee!🙂 Nu s-au suparat.
  11. Ajuns acasa l-am impacat pe Lucky, vroia si el sa vina dar nu ar fi putut merge atat de mult.
Categorii: animalute, de sus, plimbari, toamna | Etichete: , , , , , , | 21 comentarii

Navigare în articol

21 de gânduri despre „Melancolii

  1. Pingback: Melancolii (via viata in imagini) | Ado Feck

  2. Superbe fotografiile…extraordinare locuri romanesti!

  3. O iesire in natura, adevarata, am impresia ca dealurile acelea pe unde sunt risipite casute izolate, vechi, se vad de pe Bucegi, si fanetele.
    Nu stiu care poza sa spun ca este mai frumoasa, e una mai buna ca alta :))) Superba padurea aceia mica de mesteceni tineri, ciobanii sunt ciobani stii si tu, bine ca ti-ai salvat catelul. Am observat ca ai si urcat foarte mult, bine ca nu ai patit ceva mai grav din acea cazatura. Gata, am ales si cea mai faina poza, e una care imi place..”Inaltimi”. Felicitari pentru excursie si poze!

    • Multumesc Adrian! A fost o vreme foarte frumoasa, insa uscaciunea e prezenta peste tot, la orice pas fosneste iarba uscata. Trebuie ploaie!
      Se vad acele dealuri de sus din creasta, e o zona destul de inalta, la poalele Craiului, Satul Magura.
      Padurea de mesteceni e aproape de casa, acolo ieseam cu turma de pisici la plimbareala, de data asta am luat-o doar pe Nana, drumul a fost destul de lung.
      Multumesc de aprecieri!🙂

  4. Frumoasa aventura, cam asta inseamna, cel putin dupa parerea mea, a trai asta ar trebui sa facem zilnic….sa radem si sa fim veseli pentru ca s-ar putea sa nu avem tot timpul din lume.
    Am fost de curand in zona, este superba, ceva mai frumos nu cred am mai vazut!
    Am vazut si postul anterior, impecabil!
    Va doresc o zi buna!

    • Asa e Theodor, bine zici! Avem doar o viata, cel putin asta stim cu siguranta acum. Sa o traim cum se cuvine!
      E frumoasa zona, foarte cunoscuta insa cu toate astea cei mai multi turisti se multumesc sa vada doar zonele alaturate soselei, pierzand adevaratul farmec.
      Multumesc de vizita Theodor! O zi maxxima si tie!

      • Si cand vad sute sau chiar mii de turisti romani in Bulgaria sau alte tari care dupa parerea mea nu se compara cu Romania…intr-un fel sufletul meu plange!

  5. ´Cand vad astfel de poze, am impulsul de-a porni in drumetie….eu care sunt o lenesa cand e vorba de urcat pe poteci, munte, deal, colina, scara si ce-o mai fi…….
    Acele trei chestii mancabile nu sunt cacadari din care se face ceai?? :))

  6. Hapi, hai la dumetie! Sa sti ca si urcarile sunt de fapt coborari, dar in sens invers!😀
    Acele 3 cacadare :)) (cacadari?) :))
    Reiau:
    Acele 3 fructe rosii sunt fructe de paducel, se face ceai din ele si din frunzele lui, au asa stiu.🙂

  7. Faina excursia si Nana e o minunatie.
    Am observat ca nu la toti cateii le place sa pozeze.Primul nostru catel a fost o pechineza la care ii placea sa pozeze.Era o dulceata si dupa ea,atunci imediat,n-am gasit pechinezi si a venit canis.
    Frumoasa-i zona voastra.Zona unde incepe muntele.Mestecanisul ala l-am apreciat si in primavara.Imi inchipui ca e o placere sastai sau sa te plimbi pe-acolo.
    In ce priveste cazatura,stii cum e,daca n-ai tras o trinta cit de mica,n-ai motive sa-ti amintesti de excursie…
    O saptamina buna,sa ai!

    • Multumesc Fosile! Nana e un caine deosebit, ma bucur tare mult ca am luat-o.
      In acel mestecanis, in vremea copilariei, mergeam dupa fiecare ploaie si culegeam bureti. In ultima vreme s-au tot rarit, in schimb padurea a fost invadata de buretii necomestibili. Oare din cauza poluarii? Nu stiu ce sa cred…
      O sa-mi amintesc de cazatura, clar. Cad rar, dar cand o fac e un adevarat spectacol.🙂
      O saptamana maxxima si voua!

  8. Mmm…imagini cu parfum de toamna. Au meritat sacrificiile, cred eu.🙂

    Iubesc mestecenii , iar banca aceea goala trezeste melancolii, ca si versurile lui Nichita Stanescu, iar ele, versurile sunt cantate extraordinar de frumos de Nicu alifantis.

  9. Multumesc Oana!
    Emotie de toamna si Decembre sunt printre preferatele mele!🙂

  10. Pingback: Miercurea fara cuvinte(2) – Toamna « O viata mai buna!

  11. Frumos reportaj! (nu mă refer numai la fotografii – care sunt nemaipomenite! – ci şi la… aventuri).

  12. Minunate locuri, frumos imortalizate! M-a apucat un dor de casa, de Brunno care se odihneste la umbra unui nuc, de tineretea in care luam rucsacul la spinare si ma pierdeam prin munti, pesteri si paduri, cat era vara de lunga. Ce m-a tinut in viata in cele mai nasoale momente, iubirea celor din jur, detasarea de lumea materiala si simtul umorului🙂.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: