Si ea e mama


Mancarimile la talpa s-au accentuat in ultima vreme, culminand cu ocazia weekendului petrecut la servici.  Nu am o eczema, am dor de duca ce se manifesta prin mancarimi la talpa.

Astazi m-am tratat cu o tura scurta in Bucegi; rucsac, Nana, camera, viteza! Urc Gutanul, pana in poiana am intalnit doar 2 grupuri ce coborau, apoi…liniste. Shhhhh…Liniste! Eram doar eu, Nana si muntele. Liniste! Trag careva cadre banale cu batrana stana si cabana de vanatoare, creasta… flicflic…flicflic…doar camera rupea pret de cateva clipe tacerea, iar cand m-am potolit….liniste….

Cand m-am obisnuit cu tiuitul din urechi, aud un nechezat nervos in spate. Un nechezat…de jale, as putea spune. Nervos, sfasietor, de disperare! Am crezut initial ca e un cioban ce isi aduce caii la stana din Gutanu, insa un cal strunit de calaret nu necheaza asa! Ceva se intampla! Stiind ca nu e bine sa stai in calea unui cal nervos, m-am retras in lateralul potecii asteptand sa apara.  Apare un calut inseuat de dincolo de deal, necheaza iarasi la fel de sfasietor uitandu-se pe versantul opus… Si iar necheaza.

Imi schimb obiectivul si incep sa benoclez printre bolovani sa vad ce urmareste… si nimic, nu am vazut nimic. Dupa cateva minute se aude un nechezat plapand, scremut, de dincolo de deal, si apoi apare un manzoc in galop, urmat de un alt cal, si de un altul… Calutul inseuat porneste in galop, cu toate ca avea picioarele din fata incatusate, trece de mine si se indreapta spre grupul de cai ce coborau spre vale.

Calutul inseuat era mama si se grabea sa dea manzocului sa suga. O luase ciobanul de la stana si coborase-n sat, insa ea a reusit sa evadeze si a galopat spre puiul ei ramas in munte. Si ea e mama!

I-am urmarit o vreme prin obiectiv cum se alintau, apoi s-au grupat si au pornit mai linistiti la pascut. A fost emotionant ce am vazut.

Acum te intreb pe tine, samsarul deltei dunarii, cum ai putut pune acele brute sa adune caii, animale nobile, sa-i bata cu lopetile, sa-i inchida in tarcuri pentru ca tu sa ii trimiti la moarte? Cum ai putut face asta mai lesinatule? Si caii au suflet, sa sti, tu nu ai, si nu vei avea vreodata. Nu te injur aici in scris ca mi-e rusine, dar am facut-o in gand de fiecare data cand mi-am amintit de tine!

Categorii: animalute, munte, simtiri | Etichete: , , , , , , , | 21 comentarii

Navigare în articol

21 de gânduri despre „Si ea e mama

  1. Deşi fotografiile sunt faine, m-a impresionat mai mult mica ta poveste.

  2. Frumoasă poveste,frumoase fotografiile și minuntă trăirea ta de astăzi!
    Om fericit!!!

  3. Superb… felicitări

  4. Tare mult mi-a plăcut povestea 🙂
    Cât despre înjurături adresate nemernicului,mă alătur galeriei!

  5. Karmina

    Cum te gasesc sufletele astea la momentul potrivit, chiar daca singurul ajutor posibil este sa duci povestea lor mai departe😦 Minunat, dar o spun cu tristete in suflet…..”galop incatusat”

    • Nu stiu Karmina, probabil magnetismul e de vina!🙂
      Am incercat sa o opresc, sa-i dezleg lantul ce-i atarna la gat, insa a trecut pe langa mine avand o privire rugatoare, cred ca imi spunea sa o las in pace. Era uda de sudoare, de la efortul alergarii de jos din sat…😦

  6. Ne impresioneaza,ne emotioneaza atit de mult ceea ce in lumea animala este ceva normal din cauza ca in lumea noastra nu se mai intimpla asa ceva,decit foarte rar.
    Vezi,dupa pozele si relatarea ta,nu mai sint nervos.
    O saptamina buna,sa ai!

  7. Imi place ca natura te atrage in mijlocul ei atunci cand se intampla ceva deosebit………Pe tine in mod special pentru ca ai avut aparatul si ai putut sa impartasesti cu noi………..

  8. Caii sunt niste fiinte nobile. Povestea ta vine sa demonstreze inca o data acest lucru. Unele mame ar avea multe de invatat din comportamentul calutului despre care ai povestit. Cat despre cei ce au chinuit caii din Padurea Letea…aia nici animale nu pot fi numiti. Am jigni fara rost animalele.

    • Caii au luptata laturi de oameni in razboaie, au muncit la reconstructii, au contribuit la dezvoltarea lumii in care traim. Si datorita lor suntem aici. Ar trebui sa-i respectam macar pentru asta.
      Cat despre cei care au chinuit caii…sunt niste vertebrate, atat, putrede pe dinauntru.

  9. Samo

    M-a impresionat foarte mult povestea ta. Sunt caii nobili care trebuie respectati….dar din pacate…sunt mereu chinuiti de oamenii care nu merita sa respire natura.

    • In urma cu multi ani un vecin isi cumparase un calut tanar, un manz mai mare, pe care-l punea la munca. Nu era puternic, era prea crud si pentru asta isi lua mereu bataie. De fiecare data cand ma intalneam cu el, pe drum, pentru ca era lasat liber atunci cand nu muncea, ii luam capul si-l strangeam langa mine, il imbratisam. De multe ori plangea. Au trecut multi ani de atunci insa imi amintesc mereu de el. Nu stiu sa interactionez cu caii, insa cu acest calut aveam o legatura aparte. Nu stiu ce s-a mai intamplat cu el, a fost vandut dupa cateva luni…
      Unii nu-s oameni…

  10. Foarte impresionant, din pacate sunt prea multi prosti pe lumea asta…daca ar avea un pic de educatie ar intelege si ei ce semnifica cuvantul suflet sau bunatate!

  11. dan

    Educatia nu inseamna implicit bunatate, componenta de respect fata de animale (aici intra si fata de omu) vene din alta parte, din suflet. Respectul il ai sau nu-l ai, nu este cale de mijloc.
    Uite oameni educati si prapadul pe care il lasa in urma lor: Basescu, Boc, Udrea, Min.Mediului, Sanatatii, Invatamantului.
    Uitat-te la prapadul lasat in paduri, in spitale si in scoli.
    Sunt oameni educati si cu suflet, nu-i asa?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: