Buila


Din amintirile aceluias Finepix S5600.

Categorii: munte, Oameni si locuri | Etichete: , , , , , , , , , , | 21 comentarii

Navigare în articol

21 de gânduri despre „Buila

  1. Super! S-o luam pe rand:
    1. O viata aveati si juma din ea mancati?😀 Glumeam. E normal sa si mancam,nu?
    2. Dragute siraguri de oite la gatul muntelui.
    3. Uite cum l-ai gasit tu pe Fat-Frumos cu sta in frunte! Si nici macar nu l-ai cautat.
    4. Vreau si eu acolooooooo! Macar la partea cu explorat pesteri. Nu imi e frica de lilieci si nici de intuneric,promit!🙂

  2. 1. O conserva aveam si juma din ea mancam…restul dadeam la cateii de langa stane (spre disperarea lui Cosmin), la soarecii dintre bolovani, etc…🙂
    2. Dragute siraguri, dragut ciobanul care le insiruia: „aaaaiiihaaa, lupchiii maaaaa!!!” toata noaptea… Cand atipeam incepea iarasi…
    3. Nu l-am gasit! Sunt eu! O caut pe Cosanzeana! (am cateva poze cu cosanzene prin curtea manastirii, dar ramane intre noi! )🙂
    4. E simplu de ajuns, Bistrita si pesterile sunt la altitudine mica, chiar langa sosea.

  3. Ţin să-ţi mulţumesc pentru publicarea imaginilor. N-am ajuns acolo şi nici nu cred că mai pot ajunge. Măcar aşa pot să mai văd câte ceva din ceea ce mi-aş fi dorit…

    • Cu mare placere Max.
      De ce spui asta? Macar frumusetile de langa noi putem sa le vizitam. E usor de ajuns acolo, chiar daca nu pe creasta. E un parc natural mai putin mediatizat, asta insemnand liniste, curatenie, natura; uneori de-a lungul traseului marcat nu exista poteca, asa putin umblat este.

      In urma cu ceva vreme am constientizat ca lumea e atat de frumoasa, sunt atat de multe de vazut, de facut, de gustat si simtit, iar viata e…limitata. Chiar daca as calatori zilnic, nu as sta o clipa, tot nu as putea experimenta tot ce imi doresc. Gandul asta e cam deprimant… chiar daca eu sunt optimist prin definitie!

  4. Vai George,superbe imaginile…pe-acolo printre cocoasele alea…oitele,verdeata…totul!nici nu ai voie sa fii deprimat cu asa amintiri🙂

    • A fost o tura foarte frumoasa, ultima iesire pe mai multe zile. De atunci nu am mai reusit sa plec in ture lungi din diverse motive, insa va trebui sa reiau obiceiul acesta, imi lipseste! E o infuzie de optimism si voie buna, cu toata oboseala, nesomnul, ploaia si frigul indurate de obicei.

  5. Mihaela C.P.

    Melci (cu casa-n spate) , speologi (cu stea in frunte) si alpinisti utilati ca la carte (cred eu, care am mers pe munte cu espadrile) .Bisericuta o fi fost construita de vreun sihastru retras in munti? Ca nu cred ca faceau ciobanii asta, ei au pentru asta brazi si paltinasi, preoti muntii mari, paseri lautari…deh, ca-n miorita .
    Foarte frumoasa excursia si pozele.

    • Da, a fost o excursie tare frumoasa, in locuri pustii chiar daca sunt aflate in imediata apropiere a obiectivelor turistice vestite. Era asa liniste incat de sus din creasta se putea auzi tractorul ce trecea pe drumul de la baza muntelui. Acolo sus, in 4 zile, am intalnit doar 2 ciobani. Nu pet-uri, nu ambalaje, nu urme de civilizatie.
      Pestera cu Lilieci face parte din zona protejata, PN Buila_Vanturarita, administrat de asociatia Kogayon (multumesc pentru ajutor si informatiile de dinaintea turei). Accesul in pestera se face cu acordul si insotirea unei persoane de la Manastirea Bistrita, noi am avut „pile” si am primit cheia, apoi la intoarcere am primit informatii despre pestera. Mi-a placut faptul ca maicuta care ne-a dat cheia, Mihaela, cu care am copilarit, ne-a rugat sa nu intram in galeriile populate cu lilieci, sa nu-i deranjam. Asa am facut.
      Mai multe despre pestera gasesti aici:
      http://www.buila.ro/index.pl/ovidenia_ro

  6. Foarte frumos, nu am crezut ca Buila este atat de faina. Ati avut o excursie reusita, vreme buna…Enigmatic Vf. Arnota asa impadurit…parca te cheama la cutreierat acei versanti salbatici🙂

    • E foarte frumoasa Buila si e administrata de oameni care stiu ce vor. In stanga stanei din curmatura de ex, e o alta”stana”. Ei bine, acea casuta e de fapt refugiul Curmatura, amenajat si curatat de curand, cu voluntari si membrii Kogayon.
      Chiar in Varful Arnota e un mic platou, si o poienita, care nu se vad din departare. O fi altitudinea de doar 1183, dar in arsita de atunci si cu plecare de la vreo 450…s-a simtit…🙂. Vazut de departe, Arnota e parca desprins din alta lume…
      Iar Buila, in cateva cuvinte, ar putea fi un fel de Piatra Craiului mai mica ,mai curata, mai neumblata. Atat de neumblata incat uneori traseul de creasta, prin pajistea montana, insemna doar marcajul pe bolovani, atat, nu se formase poteca…

  7. E grozav de frumos ! Si ai reusit, sa transmiti acel ceva, ce iti umple cosul pieptului, cind stai pe culme si privesti in departare … Mi-ai trezit dorul de munte …

    • Da, e tare frumos. Mi-e dor si mie de acel sentiment, sa urmaresc apusul si sa astept rasaritul acolo sus, in creasta. Sa ascult tiuitul din urechi si din cand in cand, cate un ciripit…
      Abia ce a nins in munti…mai e de asteptat…

  8. Ma apuca sughitul si mi se face pielea de gaina,cind va vad pe sus.Eu n-am fost de taaare mult timp in astfel de drumetii,de distanta si mi-e tare dor.Pe de alta parte,daca apuc sa-mi arunc ochii pe jos si vad pietre…
    Ma bucur pentru voi ca mergeti,ca mincati munte pe piine si va inchinati lui,muntelui.
    Sa va ajute Dumnezeu sa mai mergeti!

    • 🙂
      Pai si pentru mine au trecut cativa ani de cand nu am mai facut o expeditie asa cum trebuie, pe cateva zile si in locuri mai putin umblate… Imi lipsesc si mie acele zile, sezonul urmator vreau sa nu se mai puna praful pe cort…
      In privinta pietrelor, in prima parte a traseului e bine sa te uiti spre coroanele copacilor, nicidecum ion jos, apoi in zona crestei e doar calcar, sau cel putin asa mi se pare mie🙂 .
      Bine zis ne inchinam muntelui, nicidecum nu-l cucerim!
      Multumesc de urari, asa sa fie!

  9. O zona ca in povesti.

  10. Pingback: Să fie plăcut, « Tu1074's Blog

  11. Mi- nuuuuu – naaaaat !

  12. Oros Mariana

    Trei crai moderni + 1 explorind raiul romanesc! Bravo, baieti! La cit mai multe …

  13. Multumim D-na Mariana! In plan pentru anul viitor e Transalpina, cu campare in cel mai inalt punct si o multime de fotografii de noapte.
    Si un alt plan care se prefigureaza este o vizita in Maramures.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: