Camp 2505


Ziua 3, sau cum nu ne-a zburat vantul de pe varf in timpul noptii, cum nu ne-a lasat singuri Ursulina, cum nu ne-am ratacit prin ceata si cum nu am dat de apa in paraiasul din Gaura, acel paraias ce devenise urias la ruperea de nori in urma cu ceva timp.

Categorii: munte | Etichete: , , , , , , , , , , | 9 comentarii

Navigare în articol

9 gânduri despre „Camp 2505

  1. Ce imi place poza aia cu ceata. Parca poti sa faci bulgari din ea……..

  2. Alexandru

    George,ce ne-ai aratat tu de la Bolboci-eala incoace sint alti munti.
    Nu cei vazuti in fuga de Adrian (bucegistul) ci cei vazuti ca o rasplata pentru respect si dragoste de ei.
    V-au aratat acea fata pe care nu multi au sansa sa o vada.Fata frumusetii pure.Acea fata care iti da senzatia ca n-ai aer,ca esti prea mic sa poti cuprinde,care-ti abureste ochii in forma de „Multumesc!”
    Si-ti multumesc si eu ca i-am revazut ca-n urma cu aprox.40 de ani,cind inca mai umblam pe-acolo.
    Alexandru (fosile).

    • Ai descris mult mai bine decat as putea eu descrie sentimentul trait acolo sus, indiferent ca era zi sau noapte, soare sau ceata, grindina sau vand ce suiera amenintator in acoperisul statiei meteo. Cred ca si ursul daca venea ne-am fi simtit cumva „prieteni”. Intotdeauna m-am simtit bine la Vf. Omu!

      Am avut parte si de o dezamagire, muntele si vietatile lui si-au luat tributul. Vroiam sa-l vedem pe Artica, motanul negru de la statie, si am aflat ca a fost mancat de lup cu 2 luni in urma. Mi-a parut tare rau de el!

      Bucegiul te asteapta, e acolo, daca ajungi in apropiere „s-ar bucura” sa-i dai binete!

      Toate cele bune Alexandru, sa ai parte de bine!

      • Alexandru

        Multumesc,George!
        M-a chemat si Adrian.
        Stiu ca e acolo,dar noi ne-am incheiat relatia in 1978.
        Ca s-ar intimpla sa traversez pe sosea sau cale ferata e altceva,dar acolo,impreuna, s-a terminat atunci in ’78.
        N-as vrea sa se supere Adrian.Am vazut si la el poze ce-ti taiau rasuflarea.Dar marea majoritate sint furate.E drept,au frumusetea lor.Dar adevarata frumusete o primesti stind acolo in munte,cu muntele.In comuniune,in dizolvare.Si voi asta ne-ati aratat cu pozele astea (si-mi inchipui cite mai sint…).
        E clar,ati primit ce ati meritat.Felicitari!
        Alexandru.

  3. Alexandru, orice poza a lui George cu Bucegii este reusita, transmite, pentru ca el este un bun fotograf, artist. Multe din poze exprima starile lui sufletesti, nici au nevoie de rostirea vorbelor.
    Iar pentru mine, Bucegii sunt a doua casa. Merg cel putin 4 zile pe saptamana pe ei, pot lua imagini in fuga sau din punct fix, imi este totuna. Pot dormi pe ei sau ma pot intoarce in aceeasi zi acasa, la fel este. Cine vrea sa-i vada ii vede asa cum doreste. La fel si cu trairile pe munte. Iar din cateva mii de imagini postate nu este vreuna insusita pe nedrept. Nici nu cred ca as avea nevoie sa postez ceva ce nu imi apartine, mai ales despre Bucegi!

    • Alexandru

      Copile,copile…
      Vezi ca te-ai suparat ? Si asta pentru ca n-ai inteles ce am spus.
      Ti-a sarit in ochi cuvintul „furat”si ti-a sarit mustarul.
      Nu-ti reprosez asa ceva.Departe de mine gindul.
      Era vorba de instantaneele facute in si din mers,in trecere (alea ar fi imaginile „furate”).Nu ca ai fi luat de la altcineva.
      Doamne fereste sa cred sau sa gindesc asa ceva.
      Daca tu nu poti face poze cu Bucegii,apai nu stiu cine ar mai putea.
      Cum am mai spus si sus,am vazut la tine poze care-ti taie rasuflarea si acelea sint facute cind ai stat mai mult timp in munte,cind te-ai dizolvat acolo.
      Alexandru.

  4. cum te simti si cum gandesti cand esti efectiv cu fruntea deasupra norilor… atunci cand nu esti cu capul in nori?🙂
    superbe imagini, mi-au amintit de un inceput de vara, prin parangul mic si la intoarcere ne-a ajuns ceata, nu mai vedeam la 1m in fata, dar a disparut la fel de neasteptat cum aparuse si a triumfat invingator soarele.
    mare bucurie imi fac pozele tale, parca as fi si eu acolo cu voi, pasind cu grija si tinandu-mi respiratia sa nu tulbur muntele…

  5. Pfff… o vesnicie de cand n-am mai fost pe aici… si in munti si pe blog!😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: