Intrebari si intamplari


La limita intelegerii

Rex. Un catelus mic, alb cu pete maronii, vesel, iubaret, un membru al familiei. Foarte istet si cu personalitate, gelos, vesnic doritor de atentie. Era intr-o relatie de amicitie cu pisicile si alti catei. Mai putin cu batranul Ursu pe care mereu il latra si nu-l lasa in pace.

Fetita. O catelusa micuta, un fel de Chiwawa cu par scurt, foarte delicata si cuminte. Nu era a noastra, apartinea vecinilor si venea la noi cand vroia sa stea in casa, sa se joace cu jucarii, sa fie alintata sau cand era bolnava. De multe ori gasea usa deschisa, intra si o gaseam dormind in pat. Era foarte cuminte si intelegatoare.

Bobita, catel micut si cumintel, cu parinti Rex si Fetita. Nu e al nostru dar sta mai mult la noi.

A murit Rex, ne e dor de el si de prostiile nevinovate pe care le facea. A murit si Fetita, ne-au ramas cateva fotografii cu ea dormid la noi in pat.

La scurt timp de la moartea Fetitei a venit Bobita la noi in curte si foarte firesc, de parca facea asta de cand il stim, a intrat in casa, a sarit in pat si a adormit. Era cel mai firesc lucru pentru el.

Dupa cateva zile de la moartea lui Rex, l-am gasit pe Lucky. Catel mic, alb cu pete roscate, orb complet. Adus in curte era cam speriat, nu cunostea nimic mai ales ca nu vedea nimic. Insa l-a simtit pe Ursu dincolo de gard si a inceput dusmania. Nici dupa un an nu s-au impacat, au ceva de impartit de dinainte sa se cunoasca!

Rosu. Un catelus abandonat ce se aciuase pe la noi. Il ingrijeam si-i dadeam mancare, isi facuse culcus la o vecina si vreo 2 luni a stat pe la noi. Intra in curte, se juca cu Nana, manca si pleca. Nu a facut nimic rau. Pe la sfarsitul iernii l-a omorat o vecina idioata. Primavara a aparut o vulpe frumoasa, roscata, ce a furat gainile celor doua vecine care l-au urat, mai mult de asta vulpea venea la gard si se uita in curtea noastra de parca isi amintea de ceva… Mi-a fost tare draga vulpea asta atata timp cat a venit!

Aki. Un motanel vioi si sufletist. Negru, cu un smoc de fire albe in piept. Ne-a incantat doi ani si jumatate, si-a terminat rostul si a plecat. A venit acasa bolnavior, duminica, l-am dus abia luni seara la veterinar, a primit perfuzii, medicamente de copii, antidoturi pentru otrava insa a murit. Ingerase soda caustica si nu a putut fi salvat. Am fost plecati si l-am lasat in grija veterinarului, mi-a spus ca-l va ingriji cum poate mai bine cu toate ca are sanse foarte mici. L-am intrebat daca e cazul sa-l eutanasiem si mi-a spus “lasa-l, daca are zile, sa nu-l omoram noi!”. Mi-a promis ca ma suna daca moare, noi fiind plecati cateva zile. Nu a sunat; stiam ca e doar o speranta dar vroiam sa-l gasesc la cabinet tremurand din codita si mieunand subtire, scartaind mai mult. L-am gasit mort, medicul nu ma sunase sa nu-mi strice vacanta.

L-am ingropat sub un mar, l-am plans si am plecat in casa. Aveam o lumanare parfumata intr-un pahar de sticla si Andra a aprins-o pentru el. Ardea cu lumina calda, moale. Dupa un timp imi spune Andra “stranuta Negrutu’, uite cum arde”. Flacara tremura usor, asta m-a dus cu gandul la torsul negriciosului.

Dupa o vreme, eram doar eu in camera si am privit spre flacara care ardea domol, nemiscata, si am spus asa ca pentru mine, “Aki baiatule…” A fost momentul in care flacara iarasi a inceput sa tremure si a tinut-o asa o vreme. Cand am vazut ca s-a potolit, i-am spus: “pisicoiule, esti aici?” si iarasi a inceput flacara sa joace. Nu eram langa ea sa o miste respiratia sau un curent de aer.

Si Andra mi-a spus la fel, de fiecare data cand se uita mai insistent spre lumanare, flacara acesteia incepea sa joace.

Oare spiritul motanului statea cu noi?

Oare de ce se comporta Bobita exact ca mama lui, la scurt timp de la disparitia ei?

Oare de ce ne vizita vulpea si se uita prin gard la noi iar Nana nu o latra?

Oare de ce Lucky nu-i da pace batranului Ursu, iar cu alti catei e prieten?

Cu siguranta lumea in care traim e mult mai complexa decat percepem noi! Sper sa existe un rai pentru pisici si catelusi, unde e doar mancarica buna, mangaieli multe si lipses cu desavarsire oamenii rai, foamea, bataia, durerea, frica…

Categorii: animalute, simtiri | Etichete: , , , , , , | 11 comentarii

Navigare în articol

11 gânduri despre „Intrebari si intamplari

  1. Mihaela C.P.

    Mie imi plac povestile cu animalute. Si tu le spui cu atata drag si atat de frumos, incat le citesc cu mare placere.

  2. La voi i-a fost bine.Mai sta pe-acasa pina se lamureste cum sta treaba cu noua situatie.
    Sau poate sta mai mult,caci de-acum timpul ii este la dispozitie.
    Ei,toti,stiu sa multumeasca si o fac mereu,in orice forma.
    Va Iubeste Dumnezeu si voi Ii aratati aceiasi iubire.
    Doamne Ajuta!

    • Multumesc Ioan! Asteptam cateva vorbe de la tine!

      Am uitat sa scriu, in ceara topita din pahar, cand am stins lumanarea, am gasit un fir de par scurt negru, ca al Negriciosului. Nici o alta mata nu a trecut pe langa lumanare… O fi fost acolo dinainte sa o aprindem si nu l-a ars flacara, sau poate nu…

      Doamne Ajuta!

  3. George,nu te mira.Sint reale intimplarile prin care treci,doar ca nu vrem noi sa recunoastem.Punem prea multe intrebari.
    Dupa ce a „plecat” catelusa pe care o aveam,la citva timp am mers cu noua catelusa pe la mormintul ei si prin locul pe unde ne plimbam inainte.Desi era extrem de cald si nici o boare de vint,alaturi de mine se misca iarba in ritmul in care inaintam eu.Iar cind noua catelusa a vrut sa schimbe directia,am vazut clar cum „ceva” o impinge inapoi linga mine.Am iubit-o foarte mult si ne lipseste.Cum ne lipsesc si ceilalti catei pe care i-am avut inainte.

  4. La plecarea din aceasta lume, a noastra, a fiecarei „fetite” pe care am avut-o (trei la numar) durerea a fost la fel de intensa. Fiecare inca imi apare in vise sa ma fericeasca, iar eu le multumesc. Imi place sa cred ca acolo, in stele, ei ne asteapta, fie pisoi, fie catei si ca ne vor face trecerea mai usoara.
    Sunteti oameni norocosi pentru ca aveti dragoste de oferit si asa.

  5. 1adrianatirnoveanu

    ..nici nu știi cât îți mulțumesc pentru postarea asta. Am și eu întrebări și întâmplări, poate într-o altfel de zi aș fi putut scrie despre ele. Azi…mi-e asa de greu. Silver al meu e primul animăluț unde am văzut cum se rupe firul. A murit cu mana mea pe el, rugator și lin, asa cum a trait, dragastos și afectuos, mult prea atasat si afectuos. O vreme nu-mi voi mai lua pisici, raman cu cei 6 catei. Te imbratisez cu drag.

    • Misiunea lui s-a incheiat si a plecat, a invatat si te-a invatat ce a fost necesar, si isi continua drumul. Se spune ca trec dincolo ca sa ne netezeasca noua calea…
      O sa mai vina, o sa-ti dea vreun semn, doar sa fii deschisa sa-l poti intelege.
      Uite, candva gasisem noaptea un motan tinerel, alb curat, cu coada gri si o pata mica pe cap. Lovit de masina, nu misca, doar respira si se vaita cand il miscam. L-am programat la vet a doua zi dimineata, i-am dat dexa sa nu-l doara si dupa o ora a inceput sa toarca si zicea mrrrr cand puneam mana pe el. Era bine. A dormit langa perna mea. Dimineata a tors, a marait, a mieunat putin ,credeam ca isi revine. Murise.
      Dupa un timp construiam o soba in mansarda si cu coada ochiului vedeam o pisica alba stand cu mine. Se lingea, nimic nu facea. Doua zile a stat cu mine, ma intrebam oare ce pisica e, nu am avut niciodata mata alba…
      Abia in urma cu o luna mi-am dat seama cine a fost…🙂

      • 1adrianatirnoveanu

        ..stiu ce spui și ma felicit ca mi-am strigat durerea pe fb. Parca totul capata sensul ala care-l intuiam, dar mi-era frica sa-l recunosc. E prima oara cand vad cum moare un animal, desi prin astfel de dureri am tot trecut, dar altfel. N-am cuvinte sa-ti multumesc. Ca un facut, Mihai al meu e plecat, deci trec singura prin tot dezastrul acesta. Silver avea oricum o poveste trista. Acum 5 ani și jumatate a aparut pe tersa noastra, a intrat in casa și nu a mai plecat. Era asa de murdar, bolnav și urat mirositor incat veterinarii nu i-au dat multe sanse, spunand ca e prea batran. De atunci, in fiecare an, auzeam asta, iar el se incapatana sa traiasca. Îi spuneam Nemuritorul, pisicul ce se credea câine și dormea cu ei. Tare-mi va lipsi, mai ales ca nici nu pot lua un alt pisic caci nenorocitii astia au distrus zona, tăind de-a dreptul in munte și e plin de pericole pentru astia mici, pisoiasi, iar in casa e imposibil sa-i izolezi. O seara faina, parca am sufletul mai usor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: