Negroteiul nostru


Azi-noapte, intr-un moment de nesomn, ma gandeam la negriciosul nostru. Il vedeam in gand ascuns prin iarba si scartaind de „bun venit” cand ajungeam acasa, ii vedeam codita tremurand cand ii dadeam ceva bun sa manance. Parca auzeam cheile din usa zornaind atunci cand vroia sa-i deschidem sa iasa. El nu mieuna la usa, suna din clopotel, dadea cu manuta peste chei pana il auzeam si-i deschideam usa.

Mi-e dor de el!

Mi-am amintit tremurul flacarii de lumanare atunci cand l-am ingropat, felul in care tresarea flacara cand vorbeam cu el. Ma intrebam oare unde o fi el acum i-o fi mai bine? Iar daca exista viata dupa moarte, oare mai vine pe la noi? Ma gandeam, oare o sa ne dea vreun semn?

M-am ridicat din pat si am plecat spre baie. Nu am gasit manerul usii pe intuneric si am dat cu mana peste chei, au zornait de parca vroia si el afara.

Daca nu am avea o turma, mi-ar placea tare mult sa iau un negru amarat de pe strada…

Categorii: animalute, simtiri | Etichete: , , , | 4 comentarii

Navigare în articol

4 gânduri despre „Negroteiul nostru

  1. Poate iti aduce Aki un negrut,sa-l reprezinte.

    Ti-am trimis un mail!
    O saptamina frumoasa va doresc!
    Alexandru.

  2. De ce neaparat negru?
    Sincer, ma minunez cand vad cat de mult iubiti animalele.Tu si Andra adica🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: