Povesti pescaresti colorate politic


M-am nascut braconier la pastrav, pescuiam cu rama pentru ca nimeni nu ma invatase ca se poate si altfel. Citeam prin reviste de pescuitul cu musca insa nu vazusem niciodata o musculita uscata.

Am devenit pescar mai apoi, dupa cativa ani in care am retinut doar exemplare mari am pescuit exclusiv catch&release.

Raurile copilariei mele au murit, la fel si pistruiatii din ele. Asta e pretul platit pentru progres. Prea mare pret.

Ca sa scot la pozat un pistruiat trebuie sa merg tot mai departe, o optiune a fost reteaua de rauri ale Fagarasilor, insa aici incepe prima poveste.

A fost odata un pastrav argintiu pe care natura-l pistruiase maiastru cu pete rosii ca sangele si albastre ca cerul inserarii. Acest pastrav, alaturi de neamul lui de regi, traia fericit intr-un paraias adanc de-o palma ce strabatea Alpii Romaniei. Si in fiecare paraias, mare sau mic, al acestor munti, traiau alte neamuri inrudite cu pastravul acesta.

Si au trait fericiti pana la adanci batraneti, unii dintre ei, pentru ca altii au sfarsit sufocati, in urma buldozerelor portocalii care au sapat raul si au captat toata apa cea limpede. Niste oameni au hotarat ca vor produce curent pe raurile de munte, 6 luni din an inghetate sau fara debit, si au pornit urgia. Stapanii portocalii stateau si se uitau cum se distruge arealul, sau nici macar nu priveau ocupati cu numararea banilor. Arza-i-ar pe mate si carbuni incinsi sa scoata pe c*r! Asta le doresc.

Rege pastrav, ai ajuns doar amintire. Nu te vom uita.

Si a mai fost odata, eu. Eu am fost odata la pescuit pe Oltul inferior, in apropiere de Farcasele, in zona Romaniei colorata in rosu viu, acolo unde toata lumea musteste de spirit civic si se implica in salvarea Romaniei.

Era perioada de reproducere, prohibitie. Pe forumuri si harti cautam o baltoaca, un canal de irigatii unde sa pot scoate un solzos la poza. Imi era intr-un fel rusine sa defilez cu lanseta in mana in timp ce pescuitul e interzis. Si imi era frica de amenda, recunosc asta. Credeam ca se dau amenzi cu toate ca oltul era intesat de pescari de parca era campionatul mondial de mancat albitura.

Se intampla ca in acea perioada sa fie si campania electorala din vara, nu mai stiu ce se alegea atunci…tot una!

Ma duc asa spasit la un magazin de pescuit sa cumpar cele trebuincioase si in soapta, mai rusinat, il intreb pe vanzator unde sa pescuiesc sa scap de amenda, ca peste oricum nu duc acasa. M-a auzit un pescar de la usa si imi spune hotarat: “pescuieste dom-le unde vrei matale, e campanie electorala si au primit ordin sa nu dea amenzi, sa nu deranjeze lumea ca sa mearga sa voteze”.

Nu l-am crezut.

La Olt insa, langa sosea, plasarii intindeau monofilamentele, kilometri intregi, fara nici o jena. La fel si sute de pescari biciuiau Oltul. Rosu-aprins avea nevoie de voturi si putere.

Si a mai fost odata ca niciodata o vizita la Olt. In urma cu cateva zile. Cam frig insa trebuia vizitata balta. Am intalnit aceeasi delta mica, fara vegetatie inverzita dar animata de multe lebede. Am trecut barajul si am pescuit pe malul opus. Pe baraj era o armata de pescari, cu sube groase si termosuri aburinde. Unul a prins un crap cam de un kil jumate, frumos, salbatic, cu coada inrosita. Fiecare undita avea cam 10 ace, e voie doar cu doua…

Am stat cu lansetele in fata cam 10 minute, am strans si am plecat. In drum spre baraj, in vechiul curs al Oltului, erau plasarii, intindeau monofilamentele cu o gratie specifica, exact langa mal, la vedere. I-am injurat in gand…

Apropiindu-ne am vazut inca o silueta pe mal, un individ vorbea cu ei stand in pozitia caracteristica,  cracanat, cu burta la inaintare si mainile in buzunare pana la cot, mangaindu-si unul din cele 3 oua. Ca da, ei au trei! Era politistul, ii supraveghea ocrotitor. Acest politist trebuia sa-i aresteze insa acolo nu se face asta, au nevoie de alegatori! Da, a doua zi lumea mergea la vot. Asta se intampla de ani buni in zona rosie a Romaniei, asa castiga oamenii popularitate. Iar eu sunt fraierul care plateste pentru asta! Mi-am varsat oful pe forumul rapitori.ro, s-a gasit un valcean sa ma intrebe daca am sunat la 112 iar un pescar din zona i-a raspuns: “cu tot respectul, esti prea naiv. in Olt sefii politiei sunt cercetati pentru sprijinirea unor grupuri infractionale organizate, specializate in traficul de persoane. sunt oameni care au depus reclamatii ca au fost traficati sau aruncati pe piata prostitutiei europene si nu s-a intamplat nimic. ca iei tu un nr. de inregistrare pentru o reclamatie de braconaj… hai sa fim seriosi.” Un alt pescar spunea ca a apelat 112, a anuntat actul de braconaj si s-au oferit sa pazeasca masina braconierilor pana vin jandarmii. Au plecat dupa o vreme ca nu a venit nimeni.

Ma intreb eu acum, daca Portocaliu e rau, de ce nu face Rosu ce trebuie, imi e greu sa cred ca Portocaliu ii va persecuta daca aplica legea. Si asta se intampla nu doar in pescuit!

Si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea in care lupul cel binevoitor e paznic la turma. Lupul e lup, chiar daca isi schimba blana si o vopseste in diverse culori. Doar oile-s naive.

P.S: Da, vom strange bani si vom pescui cateva zile pe an in Bosnia, cel mai probabil. In tara noastra vom plati  taxe si vom munci in restul anului. Si da, vom plati curent tot mai scump, ca doar avem microcentrale eficiente…

Categorii: Oameni si locuri, pescuit, toamna | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Navigare în articol

6 gânduri despre „Povesti pescaresti colorate politic

  1. Nu vreau sa fac comparatii cu inainte de ’89 si nici n-as vrea sa dau cu piatra in balta,dar totusi …daca ar aparea (ca in filme) justitiarii independenti,pe domenii de activitate,poate ca s-ar determina un pic de respect pentru tot ce este imprejur.Daca nu,sanatate!,vom ramine fara toate sau ne vom intoarce la desertizarea Luncii Dunarii si altele prea multe deja.

    • Da, si eu sunt de parere ca ar trebui o ceata de justitiari cu bata care sa pedepseasca orice abatere de la bunul simt, nu neaparat abatere a legii. Si legile sunt facute tot de ei…

  2. Ce poveste trista George😦

    • Da Hapi, trista si adevarata. Ar mai fi de spus si povestea vocilor care duminica, toata ziua, faceau mare tam-tam pe tema ninsoarii si a deszapezirii. Toate utilajele actionau duminica! Luni, marti, astazi, nu mai zice nimeni nimic si drumurile sunt albe. Si-au atins scopul.

  3. orto

    George, ma faci sa devin fun….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: