S-a trezit filozoful din mine…
Ne nastem in mod aleator, nu alegem cand si unde, traim, acumulam cunostinte, sentimente, daruim, interactionam si modificam tot ce ne inconjoara, acumulam experienta, amintiri, ganduri, si inevitabil, in tot acest timp, inca din prima clipa a vietii ne indreptam spre moarte. Traim, apoi murim. Nu stim ce e dincolo, stim, sau credem ca stim ce e in aceasta viata. Viata, sub orice forma, luata individual, e trecatoare.
Oamenii mor. Oameni cu dorinte, trairi, sentimente, cunostinte, dureri, bucurii, impliniri, planuri, si cate si mai cate, mor. Vine o clipa in care totul se termina.
Ar fi trist sa se termine asa. Sa nu mai existe nimic.
Trebuie sa existe o continuare!
Da, s-a trezit filozoful din mine si a gandit cu voce tare…
viata in imagini 
George,nu stiu daca te va linisti sau daca va fi doar ca niste paie uscate pe foc,dar ceva pe aceasta planeta este cu repetitie.Intr-o infinitate de forme,viata revine mereu si mereu.
Undeva este si memoria sentimentelor,a trairilor,a amintirii,nu doar memoria fizica a materiei.
No,daca n-ai avut treaba,ti-am mai dat si eu un pic de gindit…
Nu stiu de ce, dar eu am incercat de nenumarate ori sa gasesc ceva in interiorul meu, ceva catusi de putin care crede in ceva anume, fie o deitate, fie o forta sau destin universal, samd…dar nu am gasit. M-am amagit ani la rand, m-am fortat sa adopt o ideologie au alta, dar in final am decis sa urmez ceea ce-mi spune instinctul si propria ratiune. Daca ma intreaba cineva de ce cred ceea ce cred azi, n-as putea sa argumentez. Nu stiu de ce, dar asa simt si anume ca nu exista nimic deosebit, magic, supranatural, ca teoria evolutiei are sens pentru mine si ca atunci cand moartea se intampla, nu inseamna decat incetarea de a mai functiona a unui organism biologic. Vesnicul ciclu al naturii acestei planete din care face parte si specia umana.
As vrea sa pot crede in ceva mai mult, misterios, sublim, dar nu pot. Ciudat nu ?
Sunt una dintre persoanele care nu are absolut nici o problema sau teama in legatura cu faptul ca dupa moarte nu exista nimic (in opinia personala) si ca ajungem ingrasamant natural, completand ciclul. We live and then we dont…
Toti stim ca ajungem ingrasamant. Toti cei care ne identificam cu corpul.
Dar ai un suflet, esti energie, nu esti doar materie. Ar fi trist ca sufletul sa se risipeasca si chiar si asa- tot va continua sa existe undeva, cumva
Cred eu….
Si eu gandesc ca tine George, de multe ori! Simt, stiu, imi doresc ca dincolo sa existe ceva dar nu stiu ce :)))
In ce ma sura mai ramane EUL? In ce masura mai suntem definiti ca fiinte, ne pastram individualitatea sau devenim o parte dintr.-un tot?
Filosoful din tine ar trebui sa scrie mai des!
Suntem pe aceeasi lungime de unda 🙂 Vecinatatea asta a Bucegilor, vezi ce face…