Dita


A fost odata un catel, abandonat, ca multi altii.

A ajuns la noi pe cand pescuiam si la Farcasele; era o flocosenie plina de scaieti si calti, flamanda, speriata, insetata. S-a ascuns sub masina, abia am scos-o, am vazut ca e fetita si pentru ca era tare bucuroasa si dadea tare tare din codita, am botezat-o Dita. Am tuns-o cu forfecuta de pescuit, i-am dat mancarea noastra si cateva zile am hranit-o si am alintat-o, intrebandu-ne ce sa facem cu ea. De fiecare data cand ne vedea nu stia cum sa-si manifeste bucuria mai tare.

Asa a inceput povestea unei cateluse tare norocoase.

_7608 _7610 _7612 _7602 _7607_7650 _7655

 

Categorii: animalute, simtiri | Etichete: , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: