Articole etichetate cu: caine

Intrebari si intamplari


La limita intelegerii

Rex. Un catelus mic, alb cu pete maronii, vesel, iubaret, un membru al familiei. Foarte istet si cu personalitate, gelos, vesnic doritor de atentie. Era intr-o relatie de amicitie cu pisicile si alti catei. Mai putin cu batranul Ursu pe care mereu il latra si nu-l lasa in pace.

Fetita. O catelusa micuta, un fel de Chiwawa cu par scurt, foarte delicata si cuminte. Nu era a noastra, apartinea vecinilor si venea la noi cand vroia sa stea in casa, sa se joace cu jucarii, sa fie alintata sau cand era bolnava. De multe ori gasea usa deschisa, intra si o gaseam dormind in pat. Era foarte cuminte si intelegatoare.

Bobita, catel micut si cumintel, cu parinti Rex si Fetita. Nu e al nostru dar sta mai mult la noi.

A murit Rex, ne e dor de el si de prostiile nevinovate pe care le facea. A murit si Fetita, ne-au ramas cateva fotografii cu ea dormid la noi in pat.

La scurt timp de la moartea Fetitei a venit Bobita la noi in curte si foarte firesc, de parca facea asta de cand il stim, a intrat in casa, a sarit in pat si a adormit. Era cel mai firesc lucru pentru el.

Dupa cateva zile de la moartea lui Rex, l-am gasit pe Lucky. Catel mic, alb cu pete roscate, orb complet. Adus in curte era cam speriat, nu cunostea nimic mai ales ca nu vedea nimic. Insa l-a simtit pe Ursu dincolo de gard si a inceput dusmania. Nici dupa un an nu s-au impacat, au ceva de impartit de dinainte sa se cunoasca!

Rosu. Un catelus abandonat ce se aciuase pe la noi. Il ingrijeam si-i dadeam mancare, isi facuse culcus la o vecina si vreo 2 luni a stat pe la noi. Intra in curte, se juca cu Nana, manca si pleca. Nu a facut nimic rau. Pe la sfarsitul iernii l-a omorat o vecina idioata. Primavara a aparut o vulpe frumoasa, roscata, ce a furat gainile celor doua vecine care l-au urat, mai mult de asta vulpea venea la gard si se uita in curtea noastra de parca isi amintea de ceva… Mi-a fost tare draga vulpea asta atata timp cat a venit!

Aki. Un motanel vioi si sufletist. Negru, cu un smoc de fire albe in piept. Ne-a incantat doi ani si jumatate, si-a terminat rostul si a plecat. A venit acasa bolnavior, duminica, l-am dus abia luni seara la veterinar, a primit perfuzii, medicamente de copii, antidoturi pentru otrava insa a murit. Ingerase soda caustica si nu a putut fi salvat. Am fost plecati si l-am lasat in grija veterinarului, mi-a spus ca-l va ingriji cum poate mai bine cu toate ca are sanse foarte mici. L-am intrebat daca e cazul sa-l eutanasiem si mi-a spus “lasa-l, daca are zile, sa nu-l omoram noi!”. Mi-a promis ca ma suna daca moare, noi fiind plecati cateva zile. Nu a sunat; stiam ca e doar o speranta dar vroiam sa-l gasesc la cabinet tremurand din codita si mieunand subtire, scartaind mai mult. L-am gasit mort, medicul nu ma sunase sa nu-mi strice vacanta.

L-am ingropat sub un mar, l-am plans si am plecat in casa. Aveam o lumanare parfumata intr-un pahar de sticla si Andra a aprins-o pentru el. Ardea cu lumina calda, moale. Dupa un timp imi spune Andra “stranuta Negrutu’, uite cum arde”. Flacara tremura usor, asta m-a dus cu gandul la torsul negriciosului.

Dupa o vreme, eram doar eu in camera si am privit spre flacara care ardea domol, nemiscata, si am spus asa ca pentru mine, “Aki baiatule…” A fost momentul in care flacara iarasi a inceput sa tremure si a tinut-o asa o vreme. Cand am vazut ca s-a potolit, i-am spus: “pisicoiule, esti aici?” si iarasi a inceput flacara sa joace. Nu eram langa ea sa o miste respiratia sau un curent de aer.

Si Andra mi-a spus la fel, de fiecare data cand se uita mai insistent spre lumanare, flacara acesteia incepea sa joace.

Oare spiritul motanului statea cu noi?

Oare de ce se comporta Bobita exact ca mama lui, la scurt timp de la disparitia ei?

Oare de ce ne vizita vulpea si se uita prin gard la noi iar Nana nu o latra?

Oare de ce Lucky nu-i da pace batranului Ursu, iar cu alti catei e prieten?

Cu siguranta lumea in care traim e mult mai complexa decat percepem noi! Sper sa existe un rai pentru pisici si catelusi, unde e doar mancarica buna, mangaieli multe si lipses cu desavarsire oamenii rai, foamea, bataia, durerea, frica…

Categorii: animalute, simtiri | Etichete: , , , , , , | 11 comentarii

Camp 2505


Ziua 3, sau cum nu ne-a zburat vantul de pe varf in timpul noptii, cum nu ne-a lasat singuri Ursulina, cum nu ne-am ratacit prin ceata si cum nu am dat de apa in paraiasul din Gaura, acel paraias ce devenise urias la ruperea de nori in urma cu ceva timp.

Categorii: munte | Etichete: , , , , , , , , , , | 9 comentarii

In vizita la Sira


Categorii: munte, vara | Etichete: , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

La poale de Bucegi


 

Categorii: iarna, munte | Etichete: , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Pribegie


Categorii: animalute, iarna | Etichete: , , , , | 8 comentarii

Camuflaj


Categorii: animalute | Etichete: , , , , | 11 comentarii

Melancolii


In aceasta tura foto / trecking / de plimbat cainele am facut urmatoarele:

  1. Am cazut, am luat o tranta de zile mari de mi-au sarit ochelarii de pe frunte (nu-i aveam la ochi, era umbra), mi-am muscat limba dureros de tare incat mi-au lacrimat ochii; m-am tavalit pe jos in incercarea de a nu da cu camera de pamant. As fi injurat, dar imi muscasem limba! Daca radea cainele de mine plecam acasa!
  2. Am smuls ghimpii unui maracine folosind umarul si spranceana dreapta. Fara sa vreau! Dupa tavaleala m-am uitat pe unde pun piciorul si asta mi-a fost fatal!
  3. Dupa maracine, la cateva minute, am simtit ca am ceva in spranceana; credeam ca e un taun si nervos am vrut sa-i ffff…fac vant, i-am dat o palma usoara. Era ghimpele ramas acolo, l-am fixat mai bine! Imi trecuse limba, am putut spune ceva…
  4. Am mediat conflictul dintre Nana si 3 ciobanesti, urmati indeaproape de cioban (mai periculos decat ciobanestii). Daca dadeam cu fum la ciobanesti, ciobanul sigur imi dadea cu bata…
  5. Am rabdat de sete, nu am in toata casa un bidon mic, toate-s de 2,5 iar cel de aluminiu de 0,6 e la munca…
  6. Am testat noii mergatori si s-au comportat surprinzator de bine. Talpa Contagrip e buna, pana acum am purtat doar Vibram.
  7. Am incercat sa o pozez pe Nana in pozitii statice mai fotogenice. Imposibil. Cainele asta ori sta pe loc doar cat clipesc, si cand sunt gata sa apas „tragaciul” pleaca, iar in poza iese o chestie flocoasa umblatoare, ori sta lipita de piciorul meu. Renunt!
  8. Am mangaiat un cal frumos, am vorbit cu el si chiar mi-a raspuns! (stiu, sunt tratamente pentru asta si clinici)
  9. Am descris zona unor turisti din Dambovita, surprinsi ca stiu atatea sa le spun. De 35 de ani traiesc aici, cum sa nu stiu?…
  10. Am deranjat un cuplu de tineri ce stateau pe o bancuta de langa cea goala…Scuzeeee! 🙂 Nu s-au suparat.
  11. Ajuns acasa l-am impacat pe Lucky, vroia si el sa vina dar nu ar fi putut merge atat de mult.
Categorii: animalute, de sus, plimbari, toamna | Etichete: , , , , , , | 21 comentarii

Alma si Max


Motto:

Daca in rai nu exista caini , atunci cand o sa mor vreau sa ajung unde sunt trimisi ei.

Copil fiind, ca multi alti copii, imi doream un caine la fel cu cei vazuti in filme. Am vazut Pistruiatul, vroiam un Calu, am vazut Lassy, vroiam o Lassy, dupa un timp m-am hotarat asupra unui Dog German (ar fi fost mai inalt ca mine pe atunci) pentru ca mai apoi sa citesc cateva povestiri cu Schnauzeri Uriasi si sa imi doresc nespus de mult unul. Bineinteles, am ramas cu Fernando, un metis Labrador batran care abia mai vedea, apoi cu Antonica, un Carpatin “Blond”.

Dupa un timp am avut un Ciobanesc Geman, Barry, un caine deosebit, un suflet urias si bland, care mi-a fost alaturi mai bine de 7 ani. Pentru mine a fost un fel de frate mai mare, am invatat de la el ce inseamna loialitatea, supunerea, vointa, dorinta de a ajuta (ne lua bagajele de la poarta sau aducea lemne de foc in casa), curajul si prietenia.

Un Schnauzer nu am avut…

La inceputul primaverii, pe Facebook, o persoana deosebita, Karmina, face publica povestea a doi caini, un Ciobanesc German si un Schnauzer Urias, Alma si Max.

Nu pot descrie mai bine decat ea:

“Sunt furioasa si imi vine sa strig :((((. Cei doi catei au fost adusi intr-o curte parasita din Brasov acum 2 ani langa locul meu de munca. Imediat am observat ca nu vine nimeni acolo, doar poate la 10 zile apare un sac de mancare varsat in scarba. Am intrat in curte cumva si m-am ingrozit…nu mai descriu conditiile, le vedeti in poze. In timp am aflat ca un „domn bine imbracat” e fostul stapan care i-a abandonat acolo si isi mai aduce cateodata aminte sa le aduca niste boabe. De atunci i-am hranit zilnic, iarna cu mancare calda, am cerut ajutor Asociatiei Milioane de Prieteni (pe atunci nu stiam cum pot fi altfel ajutati) care s-au ingrijit sa-i vaccineze si sa-i sterilizeze. Am cerut ajutor dlui Atilla care i-a spalat si periat o data gratuit la el la salon ca erau vai de capul lor si am sperat ca stapanul sa dea vreun semn. Nici vorba, l-am intalnit de curand si in zeflemea a zis ca asta este, daca am chef sa am grija e problema mea, dar ca terenul a fost vandut si in 2-3 lui acolo se va ridica un bloc. Si cateii? l-am intrebat…..nu stiu a spus, oricum sunt destui pe strada, se descurca ei cumva. Alma (ciobanesc german aprox. 9 ani) si Max (schnatez urias aprox. 5 ani) sunt din ce in ce mai rau. Nu am vazut catei mai tristi si cand merg la ei, se uita la mine si cred ca se intreaba de ce nu-i iau de acolo. Sunt asa de sociabili si prietenosi in putinele momente cand sunt mai bine….dar imi rup sufletul. Cum sa-i ajut? Cine vrea doi catei, ca au crescut impreuna….Va rog din suflet, poate o curte la tara, cineva omenos cu spatiu mare sa-i ajute, asigur personal cat pot de mult din cheltuieli, dar am nevoie sa ne ajutati. Curand vor fii pe strada 😦 “

Fotografiile si cuvintele ei au fost lacrimogene pentru mine. In ei l-am vazut pe Barry si pe Schnauzerul pe care nu l-am avut niciodata. Am 4 caini, nu-i pot lua, si imi pare tare rau.

Intre timp, cei doi au fost ingrijiti cum se cuvine, Au fost sterilizati, deparazitati, li s-au facut carnete de sanatate, au fost tunsi, periati, li s-a acordat atentie iar ei au devenit ceva mai veseli. S-au mutat din casa darapanata insa tot nu au o familie. Au oameni buni in jur insa asta nu se compara cu a avea o familie pe care sa o iubeasca, o curte in care sa alerge si pe care sa o pazeasca. Ei inca mai asteapta!


Am spus aici povestea lor pentru voi, oamenii buni care iubiti natura si animalele. Daca le puteti oferi caminul care le lipseste, sau daca aveti prieteni care ar putea adopta aceste doua suflete, eu as fi foarte fericit.  Iar ei, suflete mari in trupuri de catei, va vor multumi in fiecare zi pe care o veti petrece impreuna, va vor infrumuseta viata cu prezenta lor, vor fi recunoscatori in fiecare clipa a vietii. Vor fi acei prieteni adevarati care nu va vor trada niciodata, care vor da alta valoare cuvantului prietenie. Vor fi prieteni, sprijin, aliati, va vor intelege si atunci cand nu-i intelegeti.

Ei sunt Alma si Max si va asteapta credinciosi!

Categorii: animalute, simtiri | Etichete: , , , , , , | 11 comentarii

Lucky


Vineri seara l-am gasit in Moeciu, la capul podului, pe un petec de iarba. Speriat, tremura si nu se misca de acolo. Era murdar, plin de cicatrice. L-am luat acasa si am descoperit ca pe langa cicatrice, muscaturi, pureci, mers greoi… este orb complet. Nu vede absolut nimic.

Reactioneaza la numele Lucky, e posibil sa fie chiar numele lui. L-am deparazitat intern si extern, l-am spalat si i-am facut o cotineata in care s-a si mutat. Urmeaza in curand o vizita la veterinar.

Acum sunt 4…sa traiasca!

Categorii: animalute | Etichete: , , , , | 6 comentarii

A doua zi de Paste


M-am plimbat cu Nana, Rex si Bunica prin padure.

Categorii: animalute, plimbari, primavara | Etichete: , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: