Articole etichetate cu: oameni

Tanti


Tanti vinde ciorapi crosetati de dumneaei, si veste. 10 lei perechea de ciorapi caldurosi de lana si 50 de lei vesta. Mai face cate un banut din munca ei, vanzand ce a crosetat peste iarna. Azi a fost vreme buna, a mai avut clienti si i-a fost usor sa stea la marginea drumului cu lucrusoarele in brate. Mai avea o vesta si o pereche de ciorapi de vandut, inainte sa plece acasa.

I-am facut poze, i-am spus ca pozez vesta poate gasim pe cineva sa o vrea si venim in alta zi sa o cumparam.

“Pozezi vesta, credeam ca ma pozezi pe mine, ca asa te tranteam…!” si incepe sa rada cu pofta…

Azi e ultima zi cand mai vine sa vanda lucrurile, urmeaza Pastele, apoi Sf. Gheorghe, ziua in care trebuie sa ii faca parastas barbatului care a murit de ceva timp.

“El a murit, m-oi duce si eu dupa el! Dar uite ca nu mai mor astia batrani, mosi si babe ca mine, mor tot d-astia tineri…”

_DSC0585

Mai multe portrete, aici!

Anunțuri
Categorii: munte, Oameni si locuri, primavara | Etichete: , , , , , , , | Lasă un comentariu

Poveste cu romani


Mi-e imposibil sa nu impartasesc cu voi experienta mea de astazi!

Asadar….

Se intampla ca in aceasta saptamana, sa avem ca oaspeti la pensiune, un grup de asistente medicale venite la un curs de perfectionare.

Acest curs e platit din fonduri europene si organizat de o firma colaboratoare. Pentru acest eveniment am oferit un pret de cazare din care abia ne scoatem cheltuieile cu incalzirea si curentul.

Intelegerea organizatorului cu asistentele a fost asa: ei platesc cazarea si masa pentru cursanti, unul in camera, iar acestia daca vor sa vina insotiti vor plati 30 lei pentru persoana suplimentara in camera si vor anunta dinainte sosirea lor.

Au venit luni, s-au cazat, toate bune si frumoase pana miercuri, cand o doamna imi spune de dimineata ca va veni si sotul ei si vrea sa plateasca. Soseste sotul, foarte discret, nici nu se simtea ca e in pensiune, foarte discret.

Pe la ora 18 vad in parcare o masina nou venita, un van Hyundai, cu numere de SB. Langa ea mai multe persoane. Grupul fiind mare, impartit si la pensiunea vecina, m-am gandit ca e cineva de acolo din moment ce nimeni nu ma baga in seama. Am salutat persoanele si mi-am vazut de drum.

Joi de dimineata, astazi, inainte de ora 7, pe cand ajungeam la pensiune vad pe balconul apartamentului 3 persoane printre care recunosc figura barbatului sosit ieri. Vin toate persoanele la micul dejun, ma tot uit in jur si astept sa-mi spuna cineva ca e o persoana nou venita. Nimic. Ies si merg in dreptul balconului, il salut pe individul de pe balcon, insistent ca sa ma bage in seama, si nimic, se uita la mine si tace.

Pe la ora 8 o duc pe Andra la autobuz, moment in care iarasi vedem individul pe balcon, cu el si o alta doamna, echipata comod intr-un capot, Andra amintindu-si ca era acolo si la 7 cand am ajuns.

Toate persoanele au plecat la curs si eu m-am pus pe panda. Colega imi spune ca cineva a vrut sa coboare scarile, tiptil, iar cand a vazut-o pe ea a fugit inapoi. O doamna era…

Dupa o ora in care am oprit si muzica si am stat cu urechile ciulite , coboara domnul. Il salut, ma trateaza foarte superior si ca sa fiu mai delicat ii spun “ati venit de ieri, aveti nevoie de ceva, prosoape, etc”. Imi raspunde foarte scurt NU si pleaca in graba la masina.

Si iar panda.

Revine, il intreb pana cand sta si cand vreau sa-i spun ca trebuie sa plateasca o diferenta, se intoarce si iese, spunad ca e grabit si are ceva important de facut.

Ok, astept sa vina sotia…

Pe la pranz soseste sotia, si dupa o vreme imi spune “a venit si sotul ieri, e vreo problema?”

“Nu e problema doamna insa trebuie achitata o diferenta de 30 lei / zi , la cazare”

“A, da? Bine…”

Plec la cumparaturi pe la ora 4 si pe balcon vad domnul la tigara…

Ma intorc in 10 minute ca uitasem banii si…era si o doamna pe balcon. Nu mi-au cunoscut masina si nu s-a ascuns la timp.

Plec a doua oara, ma uit insistent la ei, ei nu zic nimic…

Vine si Andra de la serviciu, facem cumparaturile si ne intoarcem la pensiune exact cand persoanele de la balcon ieseau din pensiune. Ne intalnim in parcare, ploua usor insa se ascundeau sub glugi si umbrele. Intreb “doamna cate persoane stati in apartament, doua sau trei?”

“Doua, eu si sotul!”

“Si doamna, unde sta? Am vazut-o la balcon”

“E sora mea, a venit astazi, acuma.”

“Cum astazi doamna, de dimineata era la balcon, la 7”

“Pai da, la 7 a venit!”

Si in tot acest timp sotul devenise foarte recalcitrant, intreband care e problema, ca sunt mai multi in camera.

Doamna sustinea ca plateste, doar nu a ascuns-o pe sora ei, insa uitase ca la pranz mi-a spus ca a venit doar sotul. Cand i-am spus asta i-a cazut fata!

Doamna aceasta vroia sa treaca nevazuta pentru 30 lei / zi. La fel si sotul asistentei, daca nu-l pandeam se facea nevazut.

Si tot ei erau recalcitranti.

Asta a fost o poveste cu romani. Unii dintre ei, cei care ne fac de ras!

P.s: de dimineata mirosea a cafea in pensiune. Ok, si-au facut cafea, era filtrul in bucatarie. Expressorul era oprit…Ma gandeam ca au facut la filtru, au spalat cana, etc, insa colega mea a gasit zatul de la expressor aruncat in cutia cu detergent pentru masina de vase, impreuna cu ambalajul de lapte condensat si plicurile de zahar. Si-au facut cafea, au sters urmele ca sa nu stim de prezenta altor persoane.

Acum va supun atentiei cateva aspecte legate de acesti oameni.

-imaginati-va ce parere vor avea turistii din alte tari atunci cand au de-a face cu asemenea persoane.

-sunteti constienti pe mana cui ajungeti cand calcati intr-un spital de stat? Cine va cere spaga? Cine va pune branula?

-sunteti constienti cine va trateaza copii sau parintii internati in spitale? Aveti incredere in asemenea oameni?

-stiti ca o parte din munca voastra se duce in salariul unor asemenea oameni?

Categorii: Oameni si locuri, simtiri | Etichete: , , , , , , | 12 comentarii

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: