Amintiri din Satul cu pisici

ici,muzeu

A Christmas Carol

 

Plimbare cu dulai…si pisici, de data asta!

Serpuitoarele carari

…din viata.

Fara imagini…

A venit Cezar la noi, Labrador abandonat, cu probleme de sanatate.Nu a putut fi tratat in Romania… E adoptat de o familie din Germania, care e dispusa sa cheltuiasa oricat numai sa-l vada sanatos jucandu-se cu copii lor, tripleti. Are trusoul cumparat deja.

Ieri am recuperat un alt Labrador de pe un santier din Poiana Brasov, pierdut si gasit de muncitori, tinut legat in conditii „de santier”. E fericit in curte. Negru si lucios.

In urma cu 3 seri venind spre casa am gasit un motan lovit de masina, aproape mort. L-am luat acasa. La cativa metri de motan, am gasit un caine, scheletic, muribund, aruncat pe strada. L-am mangaiat, avea spasme, l-am mutat pe iarba…a murit la scurt timp.

Dimineata a murit si motanul, macar i-am facut ultimele ore mai usoare, nu a murit singur.

Azi a plecat Cezar. E in drum spre familia lui. Sper sa fie fericit.

Tot azi a plecat Lili, o catelusa blanda si inofensiva pe care o crescusem noi. A plecat otravita. Maine am de sapat o groapa.

Unul vine, altul pleaca, pe unii ii salvam, pe altii ii plangem.

Si serpuim…

Uneori ma simt invins…

😦

 

Craciun pentru mai multi

Salutare!

Se apropie Craciunul, peste tot se aud colinde, se discuta de retete, bucate, sarbatori.

Sunt insa foarte multe suflete pentru care nu exista Craciun, copii care nu au imbracat o hainuta noua niciodata, batrani care au uitat ce gust are o friptura, catei si pisici abandonate care mor de foame si frig in fata caselor.

Va rog sa luati din putinul vostru si sa dati si lor! Un cozonac e 10 lei, doi carnaciori costa vreo 5, o paine 4, un kilogram de hrana pentru animale costa vreo 6 lei.

Asa vor avea o zi mai fericita.

Multumesc!

Ei au fost

Vorbeam de ei, Rex, Fetita, Rosu, Aki, Bobita, Nana, Lucky…

El a fost Rex

Ea a fost Fetita.

El a fost Rosu.

El a fost Aki

Ea este Nana.

El este Bobelita

El este Lucky (sau Patrocle).

 

Intrebari si intamplari

La limita intelegerii

Rex. Un catelus mic, alb cu pete maronii, vesel, iubaret, un membru al familiei. Foarte istet si cu personalitate, gelos, vesnic doritor de atentie. Era intr-o relatie de amicitie cu pisicile si alti catei. Mai putin cu batranul Ursu pe care mereu il latra si nu-l lasa in pace.

Fetita. O catelusa micuta, un fel de Chiwawa cu par scurt, foarte delicata si cuminte. Nu era a noastra, apartinea vecinilor si venea la noi cand vroia sa stea in casa, sa se joace cu jucarii, sa fie alintata sau cand era bolnava. De multe ori gasea usa deschisa, intra si o gaseam dormind in pat. Era foarte cuminte si intelegatoare.

Bobita, catel micut si cumintel, cu parinti Rex si Fetita. Nu e al nostru dar sta mai mult la noi.

A murit Rex, ne e dor de el si de prostiile nevinovate pe care le facea. A murit si Fetita, ne-au ramas cateva fotografii cu ea dormid la noi in pat.

La scurt timp de la moartea Fetitei a venit Bobita la noi in curte si foarte firesc, de parca facea asta de cand il stim, a intrat in casa, a sarit in pat si a adormit. Era cel mai firesc lucru pentru el.

Dupa cateva zile de la moartea lui Rex, l-am gasit pe Lucky. Catel mic, alb cu pete roscate, orb complet. Adus in curte era cam speriat, nu cunostea nimic mai ales ca nu vedea nimic. Insa l-a simtit pe Ursu dincolo de gard si a inceput dusmania. Nici dupa un an nu s-au impacat, au ceva de impartit de dinainte sa se cunoasca!

Rosu. Un catelus abandonat ce se aciuase pe la noi. Il ingrijeam si-i dadeam mancare, isi facuse culcus la o vecina si vreo 2 luni a stat pe la noi. Intra in curte, se juca cu Nana, manca si pleca. Nu a facut nimic rau. Pe la sfarsitul iernii l-a omorat o vecina idioata. Primavara a aparut o vulpe frumoasa, roscata, ce a furat gainile celor doua vecine care l-au urat, mai mult de asta vulpea venea la gard si se uita in curtea noastra de parca isi amintea de ceva… Mi-a fost tare draga vulpea asta atata timp cat a venit!

Aki. Un motanel vioi si sufletist. Negru, cu un smoc de fire albe in piept. Ne-a incantat doi ani si jumatate, si-a terminat rostul si a plecat. A venit acasa bolnavior, duminica, l-am dus abia luni seara la veterinar, a primit perfuzii, medicamente de copii, antidoturi pentru otrava insa a murit. Ingerase soda caustica si nu a putut fi salvat. Am fost plecati si l-am lasat in grija veterinarului, mi-a spus ca-l va ingriji cum poate mai bine cu toate ca are sanse foarte mici. L-am intrebat daca e cazul sa-l eutanasiem si mi-a spus “lasa-l, daca are zile, sa nu-l omoram noi!”. Mi-a promis ca ma suna daca moare, noi fiind plecati cateva zile. Nu a sunat; stiam ca e doar o speranta dar vroiam sa-l gasesc la cabinet tremurand din codita si mieunand subtire, scartaind mai mult. L-am gasit mort, medicul nu ma sunase sa nu-mi strice vacanta.

L-am ingropat sub un mar, l-am plans si am plecat in casa. Aveam o lumanare parfumata intr-un pahar de sticla si Andra a aprins-o pentru el. Ardea cu lumina calda, moale. Dupa un timp imi spune Andra “stranuta Negrutu’, uite cum arde”. Flacara tremura usor, asta m-a dus cu gandul la torsul negriciosului.

Dupa o vreme, eram doar eu in camera si am privit spre flacara care ardea domol, nemiscata, si am spus asa ca pentru mine, “Aki baiatule…” A fost momentul in care flacara iarasi a inceput sa tremure si a tinut-o asa o vreme. Cand am vazut ca s-a potolit, i-am spus: “pisicoiule, esti aici?” si iarasi a inceput flacara sa joace. Nu eram langa ea sa o miste respiratia sau un curent de aer.

Si Andra mi-a spus la fel, de fiecare data cand se uita mai insistent spre lumanare, flacara acesteia incepea sa joace.

Oare spiritul motanului statea cu noi?

Oare de ce se comporta Bobita exact ca mama lui, la scurt timp de la disparitia ei?

Oare de ce ne vizita vulpea si se uita prin gard la noi iar Nana nu o latra?

Oare de ce Lucky nu-i da pace batranului Ursu, iar cu alti catei e prieten?

Cu siguranta lumea in care traim e mult mai complexa decat percepem noi! Sper sa existe un rai pentru pisici si catelusi, unde e doar mancarica buna, mangaieli multe si lipses cu desavarsire oamenii rai, foamea, bataia, durerea, frica…

Treburi pisicesti

Semineu – e vremea lui

Dupa 2 reprize de ninsoare, chiar daca la pranz e caldut afara, noptile sunt tot mai reci, cu temperaturi negative. Vremea ca semineul sa faca un recital pe vreme rea a venit.

Am finisat hota, intai am chituit-o cu Rigips Super, apoi cu Ceresit CT126, am amorsat rigipsul cu amorsa pentru lavabila pentru ca in final sa o imbrac in tencuiala decorativa cu granulatia de 2,5mm. Am reusit si operatiunea aceasta, fara sa am o drisca de plastic; am folosit pentru decorare o bucata de rigips pe care am plimbat-o de jos pana sus si invers.

Grinda de lemn era gata de mai multe zile, am vopsit-o in nuanta de stejar (e din lemn de brad facuta), urmand ca mai incolo sa o inlocuiesc cu una din lemn de stejar. Blaturile pentru bancutele laterale sunt comandate la tamplar, posibil saptamana viitoare sa le am.

Cu resturile ramase de la taierea caramizilor refractare pentru grinzi, am placat partea de jos a spatiului de sub focar, loc destinat lemnelor (si cate unei pisici curioase).

In ziua in care am aplicat tencuiala decorativa am lasat ferastra deschisa, am si zugravit, iar seara nu am putut aprinde focul. In timpul noptii s-au facut 10 grade in living! Acum sunt 22, si nu am folosit alta sursa de caldura in afara de semineu, aprins in urma cu 2-3 ore(doar tigaia si aragazul pentru cateva chiftelute).

Nu am podeaua montata si nici mobilier in living, a trebuit sa aduc scaunele de afara sa aiba si bietele pisici unde sa doarma…

De prin curte adunate 2