Articole etichetate cu: romania

Viscri


9 4 5 6 7

Categorii: Oameni si locuri | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

La pas prin Sirnea


1 3 6 2 5 4 7 8

Categorii: plimbari | Etichete: , , , , , , , | 7 comentarii

Viata in cuvinte


Sau de ce e vanduta blana ursului din padure.

Cateva povesti cu nume reale si intamplari adevarate!

  1. Am crescut la tara, in Moeciu. Acolo traiesc si acum. Copil fiind, in curtea noastra nu erau prea multe animale, cateva oi, 2 porci, un caine. Bunicul meu, Moise Enescu, nu ma lasa sa merg la caine sa ne jucam,imi repeta de fiecare data cand avea ocazia: “Sa nu ai increzamant in caine! Chiar daca e prietenos, daca ajungi la el te rupe!” Da, asta am invatat despre cainele nostru! “Cand mergi undeva sa iei un bat in mana, sa dai dupa caini!” Tot de la el am invatat ca pisicile nu sunt bune la curtea omului, sunt “stricatoare”, fura mancarea de pe masa si omoara puii din curte. Ma invata sa arunc cu pietre dupa fiecare pisica pe care o vad in preajma.

Odihneste-te in pace mosule, ai fost un idiot!

  1. Prin clasa a5-a, a6-a, nu mai stiu sigur, profesorul de matematica ne povestea mandru de el, cum a gasit venind la scoala, dimineata devreme, aproape pe intuneric, era iarna, o vulpe prinsa intr-un gard. Biata de ea sarise gardul si isi prinsese piciorul din spate intre 2 bucati metalice, ramasese spanzurata acolo, probabil toata noaptea.  Nu s-a gandit nici o clipa sa o elibereze. A mers la un padurar si l-a chemat cu pusca, sa o impuste. Multa vreme am vazut urmele de alice pe acel gard de tabla…

Domnule Farcas Gheorghe, multumesc pentru tot ce m-ati invatat la scoala, la matematica ma refer. Ce ati facut cu biata vulpe e la limita umanului!

  1. Rosu a fost un catel de curte, a avut un adapost, a fost credincios cuiva pana a fost abandonat. Avea ceva dintr-un brac si un setter rosu, parul scurt si sarmos, totul roscat, pana si ochii si nasul. Un smoc de barba moale aduna toti ciulinii pe unde cauta mancare. S-a adapostit pe timpul iernii intr-o claie de fan, la Geana Arsu, vecina din spatele casei noastre. Aceasta il alerga cu furca, blestemandu-l ca i-a stricat fanul. L-ar fi omorat daca-l prindea.

Monica Cioaca, vecina din fata casei, la fel il alerga si-i pusese gand rau, ca-i sperie oile. Rosu, ca asa-l botezasem, era un caine bland, intra la noi in curte si se juca cu Nana, o conducea pe mama la servici, era pasnic. Mama lua cu ea boabe sau cateva felii de paine in fiecare dimineata, stiind ca va aparea Rosu de undeva, sa-i dea sa manance.

L-a prins Monica si l-a legat intr-o padure, departe de case, sa moara de foame. A scapat bietul caine. A venit la noi cu o bucata de lant in jurul gatului. Era iarna, era frig si el se bucura ca a ajuns la noi.

Dupa o vreme a disparut Rosu. Monica l-a legat si l-a otravit, nu cumva sa vina la noi sa-l salvam.

Multe zile mama mea a purtat painea in geanta… In spatele casei, intr-un cui batut in perete, atarna o bucata de lant…

  1. Primavara urmatoare (2012) a inceput sa vina prin vecini o vulpe. Mare, frumoasa, rosie. Prietenoasa pot spune. Ocolea curtea noastra, venea la gard si se uita la noi. Geana a ramas fara gaini, doar un cocos i-a ramas ca amintire. La fel si Monica, vulpea trecea pe langa cainii ei si ii lua gainile. Niciodata nu am speriat acea vulpe, chiar incercam sa nu fac zgomot sau sa o descurajez. Mi-a fost draga! Si acum cred ca are o legatura cu Rosu. De multi ani nu mai trecuse vulpea pe la noi, credeam ca nu mai sunt…
  2. La inceputul iernii trecute o alta vulpe a venit prin vecini, de data asta amarata, slaba, bolnava, cu coada cheala, doar cu un smoc in varf. Nu a putut fura nimic, pasarile erau inchise. I-am pus mancare pentru caini, nu stiu daca a mancat-o. Chiar daca nu a furat, a fost omorata. Nu s-a ferit de latul pus de niste idioti.
  3. Eram intr-o noapte pe sosea, cu vecinul Ionica (chiar nu stiu cum), si un iepure salbatic a sarit din sant in fata masinii. Nu l-am lovit, am franat tare. Se lingea pe buze Ionica, aproape m-a certat ca nu l-am omorat. “Ah ce bun era in tigaie!”
  4. Pescuiam la Dumbravita, invitat fiind de un prieten, Ionel. El venise cu un “pescar”, coleg de serviciu, ce locuia in Codlea. Nu i-am retinut numele, nu am avut niciun motiv. Acest “pescar” se lauda cu monstrii scosi din apa acolo, cu sute de bucati, etc. La un moment dat spune ca el asteapta sa apara amurii aproape de mal, sa prinda macar unul. Asazisa  “japca”, adica nu pescuieste, pune o ancora foarte mare in capatul firului si arunca dupa pesti, incercand sa ii nimereasca si sa-i scoata asa din apa. De cele mai multe ori le rupi burta, le scoti ochii, dar nu-i poti scoate.  Chiar daca nu ii place carnea acestor pesti, el vrea sa-li prinda. Pur si simplu pentru ca-l enerveaza sa-i vada asa mari trecand aproape de mal. Bravo lesinatule!
  5. Imi amintesc spusele unui cunoscut ce lucrase la fabrica de bere Aurora. Aveau un depozit de orz in care se adunau sute de vrabii iar ei le vanau cu prastia si apoi le frigeau carnea de pe piept. Imaginativa cata carne poate avea o vrabie, ei erau tare incantati de treaba asta…
  6.  Pescuiesc de multa vreme. Am fost pescar de pastrav si a trecut mult timp de cand am dus acasa ultimul pastrav pescuit in rau. Mi se pare mult mai normal sa-l las sa traiasca. Il pozez si-l eliberez cat mai repede. In ultima perioada am pescuit intr-o zona de protectie, cu acordul persoanelor care administreaza aceasta zona. Chiar si acolo, multe persoane se uita cu invidie cand vad ca eliberez pastravii. De multe ori chiar spun “mai bine mi-l dadeai mie, il mancam!”
  7. De curand am fost la Pestera cu Lilieci. Povestind asta dupa cateva zile, m-am intalnit cu mitul liliacului. “Daca ti se punea in par?” Nenorocire mare! In primul rand nu are in ce sa se prinda, parul meu are 3mm lungime, se vede cu ochiul liber! Si oameni buni, povestile cu lilieci care ti se prind in par, serpi care intra in stomac si doar cu lapte cald ii mai ademenesti afara, cu coropisnite care musca si muscatura lor e fatala, nu are leac, sunt la fel de reale ca Scufita Rosie.
  8. Prin 95 cred, vad la ProTv un individ din Moeciu, Ion Lupoiu. Predestinat nume, nu? Acest individ, cu hainele rupte, plin de sange, transpirat, nauc, spunea ca a fost atacat de un urs pe cand venea de la animale, de la hodaia de pe un deal, spre Magura. Panica, toata lumea numai de asta vorbea. Dupa mai bine de un an a recunoscut la crasma ca nu a fost atacat de urs, a vazut ursul trecand prin fata lui  si asa s-a speriat ca a rupt-o la fuga la vale si a nimerit intr-un gard de sarma ghimpata, acolo si-a rupt hainele si s-a ranit.
  9. Eram la Padina, cu cortul. Ploua marunt, era ziua. Am desfacut o conserva, in cort si dupa ce am mancat-o nu am dus-o departe, am lasat-o langa cort, atat cat am putut scoate mana fara sa ma ploua prea tare! Bineinteles ca a venit ursul. Un urs frumos, tanar, cu blana deasa aproape neagra, cu un papion alb, triunghiular pe piept. Cand am iesit din cort aproape am dat cu nasul de nasul lui. S-a uitat la mine, m-am uitat la el, am luat o franzela si am iesit sa-i dau sa manance, nu cumva sa ne rupa cortul cautand mancare. Cand m-a vazut ca ies s-a indepartat, apoi cand m-am ridicat in picioare si i-am aruncat franzela a rupt-o la fuga. Era obisnuit cu oamenii dar tot i-a fost frica. Dupa vreo 2 saptamani am vazut la stiri ca un urs la Padina a sfasiat un cort si a tras afara un copil cu tot cu sacul de dormit. Nu a patit nimic acel copil, nu a fost macar zgariat. Cu siguranta era ceva de mancare in cort… La fel se intamplase si cu cei 2 tineri de la Babele. Au mancat in cort, a venit ursul, a rupt cortul cautand mancarea, un baiat a infipt un briceag in capul ursului si a fugit, lasandu-l pe celalalt cu ursul ranit…  (vara viitoare vreau sa merg la Floare de Colt, la pozat ursul pe platou)
  10. Langa unitatea militara de la Predeal am intalnit un urs. Era la gunoaie, langa un teren de basket. Am intrat in teren, protejat de gard si am mers pana langa el. S-a uitat pret de 2-3 secunde la mine apoi si-a vazut de mancare. M-a ignorat. De ce nu a fost violent, doar era cu cina in fata? Multa lume spune ca sunt periculosi, mai ales cand sunt langa mancare.

13 episoade traite de mine. Am facut un portret robot al imbecilului cu care ne tot impletim vietile.

Traim acum criza Usul Brun.

Nu vreau sa spun nimic despre oamenii care condamna ursul.

Va cer doar sa va amintiti cum au fost vanate ultimele Dropii din Campia Baraganului!

Categorii: simtiri | Etichete: , , , , , , | 11 comentarii

In ninsoare


Categorii: iarna | Etichete: , , , , , , , , , , , , | 14 comentarii

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: