Oxigenare in Bucegi


Categorii: animalute, HDR, munte, toamna | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , | 19 comentarii

Navigare în articol

19 gânduri despre „Oxigenare in Bucegi

  1. Astăzi m-am… „oxigenat” şi eu prin Bucureşti, mai ales când a mai trebuit să stau la câte-un semafor, să treacă „turma” de bezmetici pe patru roţi, care de care mai grăbit şi mai nepăsător faţă de pietoni…

  2. Frumoasa drumetie.🙂 Sper ca flocosenia nu a adormit numarand oi.
    Ce-or fi avut oamenii cu adapostul acela de l-au facut depozit de gunoaie?

    • Da, si mie mi-a placut tare!😀 Flocosenia a dormit de a doua zi dimineata cam 10 ore, fara mancare si apa, intinsa la umbra intre flori.
      Adapostul acela a fost o cabana de vanatoare, candva bine organizata, inchisa si folosita destul de rar. Am un prieten care a facut un revelion acolo.
      Anul trecut cineva a rupt barnele putrede de langa o fereastra, a intrat si apoi a lasat obloanele ferestrelor deschise. Cineva a reparat zidul; acum am gasit oblonul metalic de la o fereastra strambat, abia am reusit sa-l inchid…

  3. Poza cu numele „iscoada” imi place la nebunie.Intr-un astfel de loc ,in mijlocul brazilor,flancat de ei te simti altfel,deosebit.Te simti si mic-pe linga ei, si mare, ei sint in preajma ta,te insotesc,te apara.

  4. Ce as tunde flocosenia aia:))) Iti dai seama George, ca nu vede nimic, probabil ca si-a dezvoltat foarte bine toate celelalte simturi :))
    Esti fotogenic.

    • He he! Hapi, flocosenia vede chiar bine, nu o deranjaza bretonul de peste ochi. Craciunul trecut a primit cadou masina de tuns😀 , prin mai a fost tunsa scurt si de fiecare data cand are parul in ochi il scurtez. Ii mai scurtez si barba, altfel i se lungeste foarte mult. Parul ei e foarte lung, cam 15cm, am mereu probleme cu scaietii prinsi in blana si e o problema periatul pentru ea.
      Multumesc de compliment, nu cred ca sunt fotogenic, ma simt mai bine in spatele camerei. Acum am profitat de noua telecomanda si m-am pozat sa demonstrez ca sunt un personaj real🙂

    • Am uitat sa-ti spun Hapi! In mai am tuns scurt flocosenia, se apropia vara si ar fi fost teribil pentru ea sa o las asa. A fost cuminte la tuns, insa cand si-a dat seama ca e dezbracata i-a fost asa rusine incat ziua nu mai iesea din cotecior. Si cand iesea se ascundea lipita de noi si isi acoperea ochii cu labele. Doar noaptea circula prin curte. I-au trebuit doua saptamani sa se obisnuiasca cu noul look.

  5. Mihaela C.P.

    Cand am fost in urma cu ceva ani la un eveniment cu catei impreuna cu canicheul meu negru , am fost sfatuita de catre cei care jurizau evenimentul sa ii tund parul din ochi ca sa vada mai bine. Eu stiam ca loatele in ochi il apara de cataracta, dar mi s-a spus ca oricum va face cataracta , asa ca recomandarea cea mai buna e sa ii tund parul de la ochi.
    Frumoase imagini, dar incredibil de arsa e iarba pe munte! La noi in curte e verde si nu am intretinut gazonul prin stropiri .O fi muntele mai aproape de soare, dar…chiar asa?

  6. Si eu stiam ca ii va fi afectata vederea daca ii tund parul, dar cu toate astea i-l scurtez cand ajunge prea lung si nu mai vede. Acum e in limitele normalului, daca eu ii vad ochii pe sub breton, inseamna ca si ea vede😀
    E foarte seceta, paraiele sunt aproape secate, abia am reusit sa iau apa dintr-un firisor candva suvoi. Si in apropierea casei, unde nu am udat, iarba e uscata, la fiecare pas se ridica praful.

  7. Da probabil pe acolo chiar au trecut oameni….daca era o inundatie sau altceva nu iesea asa ”frumos”.

  8. Da vad ca te oxigenezi,nu te incurci.
    Ca n-ai mai dat pe-acasa …
    Foarte bine.Profita de vremea inca faina,ca dupa aia…

    • Ehei…am dat pe acasa!
      Am terminat de placat peretii cu rigips, ieri jumatate de tavan, azi termin cealalta jumatate…
      Semineul a primit grinda de lemn… l-am mai incins de cateva ori sa se arda vopseaua, urmeaza sa-i chituiesc hota.
      Mai trebuie si oxigenare, zilnic, daca ar fi dupa capul meu…:)

  9. Frumos traseu, iti dai seama cat se va impaduri in cativa ani acolo unde sunt molizii aceia pitici🙂 Este bine, se pierde intr-o parte dar se recupereaza in alta. Mi-a placut poza cu tine si cainele pe stanca, e ca un fel de comuniune cu muntele🙂

    • E un traseu frumos, usor si e aproape de mine, am nevoie de cateva ore libere si sunt deja acolo. Acea gradinita de molizi a fost candva padure, imi amintesc vremea cand eram copil, cam pe la 10 ani, mergeam cu ai mei la stana din Gutanu si ne plimbam pe poteci, acolo era taiata padurea, erau trunchiurile retezate ramase in urma. Mult timp a trebuit sa treaca pentru a se curata zona si a aparea acest desis.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: