Am fost (si) cuminte

A Christmas Carol

 

Serpuitoarele carari

…din viata.

Fara imagini…

A venit Cezar la noi, Labrador abandonat, cu probleme de sanatate.Nu a putut fi tratat in Romania… E adoptat de o familie din Germania, care e dispusa sa cheltuiasa oricat numai sa-l vada sanatos jucandu-se cu copii lor, tripleti. Are trusoul cumparat deja.

Ieri am recuperat un alt Labrador de pe un santier din Poiana Brasov, pierdut si gasit de muncitori, tinut legat in conditii „de santier”. E fericit in curte. Negru si lucios.

In urma cu 3 seri venind spre casa am gasit un motan lovit de masina, aproape mort. L-am luat acasa. La cativa metri de motan, am gasit un caine, scheletic, muribund, aruncat pe strada. L-am mangaiat, avea spasme, l-am mutat pe iarba…a murit la scurt timp.

Dimineata a murit si motanul, macar i-am facut ultimele ore mai usoare, nu a murit singur.

Azi a plecat Cezar. E in drum spre familia lui. Sper sa fie fericit.

Tot azi a plecat Lili, o catelusa blanda si inofensiva pe care o crescusem noi. A plecat otravita. Maine am de sapat o groapa.

Unul vine, altul pleaca, pe unii ii salvam, pe altii ii plangem.

Si serpuim…

Uneori ma simt invins…

😦

 

Uneori…

Probabil inca unul va merge sub marul din gradina…

Cat putem, salvam…

Uneori nu putem….

Futui mama masii!

Poveste cu romani – finalul

Pe la ora 9 vine domnul recalcitrant, saluta si cere factura pentru ce are de platit.

„3 nopti in total, 2 eu si una cumnata!”

„Si cum ramane cu cumnata, a venit ieri dimineata inainte de 7?”

„Nu stiu domnule, eu m-am trezit dimineata si era acolo! Bine, puneti 4 nopti ca eu pot sa decontez si la 4 stele!”

Acum au plecat, spuneau ca s-au simtit foarte bine!

 

Poveste cu romani

Mi-e imposibil sa nu impartasesc cu voi experienta mea de astazi!

Asadar….

Se intampla ca in aceasta saptamana, sa avem ca oaspeti la pensiune, un grup de asistente medicale venite la un curs de perfectionare.

Acest curs e platit din fonduri europene si organizat de o firma colaboratoare. Pentru acest eveniment am oferit un pret de cazare din care abia ne scoatem cheltuieile cu incalzirea si curentul.

Intelegerea organizatorului cu asistentele a fost asa: ei platesc cazarea si masa pentru cursanti, unul in camera, iar acestia daca vor sa vina insotiti vor plati 30 lei pentru persoana suplimentara in camera si vor anunta dinainte sosirea lor.

Au venit luni, s-au cazat, toate bune si frumoase pana miercuri, cand o doamna imi spune de dimineata ca va veni si sotul ei si vrea sa plateasca. Soseste sotul, foarte discret, nici nu se simtea ca e in pensiune, foarte discret.

Pe la ora 18 vad in parcare o masina nou venita, un van Hyundai, cu numere de SB. Langa ea mai multe persoane. Grupul fiind mare, impartit si la pensiunea vecina, m-am gandit ca e cineva de acolo din moment ce nimeni nu ma baga in seama. Am salutat persoanele si mi-am vazut de drum.

Joi de dimineata, astazi, inainte de ora 7, pe cand ajungeam la pensiune vad pe balconul apartamentului 3 persoane printre care recunosc figura barbatului sosit ieri. Vin toate persoanele la micul dejun, ma tot uit in jur si astept sa-mi spuna cineva ca e o persoana nou venita. Nimic. Ies si merg in dreptul balconului, il salut pe individul de pe balcon, insistent ca sa ma bage in seama, si nimic, se uita la mine si tace.

Pe la ora 8 o duc pe Andra la autobuz, moment in care iarasi vedem individul pe balcon, cu el si o alta doamna, echipata comod intr-un capot, Andra amintindu-si ca era acolo si la 7 cand am ajuns.

Toate persoanele au plecat la curs si eu m-am pus pe panda. Colega imi spune ca cineva a vrut sa coboare scarile, tiptil, iar cand a vazut-o pe ea a fugit inapoi. O doamna era…

Dupa o ora in care am oprit si muzica si am stat cu urechile ciulite , coboara domnul. Il salut, ma trateaza foarte superior si ca sa fiu mai delicat ii spun “ati venit de ieri, aveti nevoie de ceva, prosoape, etc”. Imi raspunde foarte scurt NU si pleaca in graba la masina.

Si iar panda.

Revine, il intreb pana cand sta si cand vreau sa-i spun ca trebuie sa plateasca o diferenta, se intoarce si iese, spunad ca e grabit si are ceva important de facut.

Ok, astept sa vina sotia…

Pe la pranz soseste sotia, si dupa o vreme imi spune “a venit si sotul ieri, e vreo problema?”

“Nu e problema doamna insa trebuie achitata o diferenta de 30 lei / zi , la cazare”

“A, da? Bine…”

Plec la cumparaturi pe la ora 4 si pe balcon vad domnul la tigara…

Ma intorc in 10 minute ca uitasem banii si…era si o doamna pe balcon. Nu mi-au cunoscut masina si nu s-a ascuns la timp.

Plec a doua oara, ma uit insistent la ei, ei nu zic nimic…

Vine si Andra de la serviciu, facem cumparaturile si ne intoarcem la pensiune exact cand persoanele de la balcon ieseau din pensiune. Ne intalnim in parcare, ploua usor insa se ascundeau sub glugi si umbrele. Intreb “doamna cate persoane stati in apartament, doua sau trei?”

“Doua, eu si sotul!”

“Si doamna, unde sta? Am vazut-o la balcon”

“E sora mea, a venit astazi, acuma.”

“Cum astazi doamna, de dimineata era la balcon, la 7”

“Pai da, la 7 a venit!”

Si in tot acest timp sotul devenise foarte recalcitrant, intreband care e problema, ca sunt mai multi in camera.

Doamna sustinea ca plateste, doar nu a ascuns-o pe sora ei, insa uitase ca la pranz mi-a spus ca a venit doar sotul. Cand i-am spus asta i-a cazut fata!

Doamna aceasta vroia sa treaca nevazuta pentru 30 lei / zi. La fel si sotul asistentei, daca nu-l pandeam se facea nevazut.

Si tot ei erau recalcitranti.

Asta a fost o poveste cu romani. Unii dintre ei, cei care ne fac de ras!

P.s: de dimineata mirosea a cafea in pensiune. Ok, si-au facut cafea, era filtrul in bucatarie. Expressorul era oprit…Ma gandeam ca au facut la filtru, au spalat cana, etc, insa colega mea a gasit zatul de la expressor aruncat in cutia cu detergent pentru masina de vase, impreuna cu ambalajul de lapte condensat si plicurile de zahar. Si-au facut cafea, au sters urmele ca sa nu stim de prezenta altor persoane.

Acum va supun atentiei cateva aspecte legate de acesti oameni.

-imaginati-va ce parere vor avea turistii din alte tari atunci cand au de-a face cu asemenea persoane.

-sunteti constienti pe mana cui ajungeti cand calcati intr-un spital de stat? Cine va cere spaga? Cine va pune branula?

-sunteti constienti cine va trateaza copii sau parintii internati in spitale? Aveti incredere in asemenea oameni?

-stiti ca o parte din munca voastra se duce in salariul unor asemenea oameni?

Geneza

Toata lumea cunoaste Sfinxul!

Sunt persoane care spun despre Sfinx ca ar fi Vf. Omu, altele spun ca ar fi Babele, insa toata lumea recunoaste profilul misterios al Sfinxului din Bucegi.

Putina lume stie insa, ca privit dintr-un alt unghi, Sfinxul mai are o infatisare. Daca profilul humanoid priveste inspre Nord, spre Vf. Omu, de parca ar veni dintr-o calatorie dinspre Vf. Dorului, celalalt profil priveste spre apus, spre Muntele Doamnele, la poalele caruia se afla intrarea in Pestera Ialomitei.

Aceste profile sa fie oare imaginile stramosilor nostri, Homo Sapiens si Cro-Magnon? Oare aceasta stanca misterioasa marcheaza nasterea noastra ca neam, profilul humanoid privind spre Nord , sugerand omul modern, Sapiens, iar profilul primitiv, privind spre Apus, marcand momentul in care apune soarele si incepe perioada sa de activitate, sa sugereze Cro-Magnon?

Oare de ce ambele profile se regasesc in aceeasi stanca?

Bucegii sa fie oare doar un lant muntos?

Dita

A fost odata un catel, abandonat, ca multi altii.

A ajuns la noi pe cand pescuiam si la Farcasele; era o flocosenie plina de scaieti si calti, flamanda, speriata, insetata. S-a ascuns sub masina, abia am scos-o, am vazut ca e fetita si pentru ca era tare bucuroasa si dadea tare tare din codita, am botezat-o Dita. Am tuns-o cu forfecuta de pescuit, i-am dat mancarea noastra si cateva zile am hranit-o si am alintat-o, intrebandu-ne ce sa facem cu ea. De fiecare data cand ne vedea nu stia cum sa-si manifeste bucuria mai tare.

Asa a inceput povestea unei cateluse tare norocoase.

 

S-a trezit…

S-a trezit filozoful din mine…

Ne nastem in mod aleator, nu alegem cand si unde, traim, acumulam cunostinte, sentimente, daruim, interactionam si modificam tot ce ne inconjoara, acumulam experienta, amintiri, ganduri, si inevitabil, in tot acest timp, inca din prima clipa a vietii ne indreptam spre moarte. Traim, apoi murim. Nu stim ce e dincolo, stim, sau credem ca stim ce e in aceasta viata. Viata, sub orice forma, luata individual, e trecatoare.

Oamenii mor. Oameni cu dorinte, trairi, sentimente, cunostinte, dureri, bucurii, impliniri, planuri, si cate si mai cate, mor. Vine o clipa in care totul se termina.

Ar fi trist sa se termine asa. Sa nu mai existe nimic.

Trebuie sa existe o continuare!

Da, s-a trezit filozoful din mine si a gandit cu voce tare…

 

Craciun pentru mai multi

Salutare!

Se apropie Craciunul, peste tot se aud colinde, se discuta de retete, bucate, sarbatori.

Sunt insa foarte multe suflete pentru care nu exista Craciun, copii care nu au imbracat o hainuta noua niciodata, batrani care au uitat ce gust are o friptura, catei si pisici abandonate care mor de foame si frig in fata caselor.

Va rog sa luati din putinul vostru si sa dati si lor! Un cozonac e 10 lei, doi carnaciori costa vreo 5, o paine 4, un kilogram de hrana pentru animale costa vreo 6 lei.

Asa vor avea o zi mai fericita.

Multumesc!