animalute
Doi cai
Cu cainii la Joaca (Saua Joaca)
M-au scos cateii la plimbare
Luna de la noi din casa
Va povesteam de Dita.
I-am facut cateva poze care au fost postate pe internet, in speranta ca ii vom gasi o casuta si nu va mai fi nevoita sa cerseasca mancare la pescari. Ne tot intrebam ce sa facem cu ea, avem de facut un drum de 6 ore pana acasa, in masina va mai fi si Pufu, iar acasa avem turma de catei si pisici. De cand a postat Andra pozele catelusei, au trecut nici 5 minute si cineva s-a oferit sa o adopte. In Germania! Asa a primit si un alt nume: Luna!
Asadar, in ultima zi de pelerinaj am fost pe malul baltii sa o cautam, am urcat pe baraj si am descoperit o mogaldeata cu codita care ne vazuse de la distanta si se bucura. Am luat-o in masina si acasa cu ea!
S-a dovedit a fi o catelusa deosebit de cuminte, atat in masina cat si acasa. Am ajuns la concluzia ca a crescut intr-o casa si apoi a fost abandonata. Foarte curata, cuminte noaptea, nu avea nimic cu pisicile si nici cu cainii. Cateva zile am avut Luna in casa.
Luna a facut baie, a fost deparazitata si a primit un Carnet de sanatate.
Cautam transport spre Bucuresti, de acolo urma sa plece spre casuta ei din Germania. Dupa 3 zile Luna noastra a plecat iarasi la drum.
Putin trista, parca stia ca ne despartim de ea, privea pe geam forfota strazii. Era tacuta, nu mai dadea din codita, nu mai scancea, doar privea strada.
Dupa putin timp cei care ne-au ajutat cu transportul au sosit, Luna a fost nevoita sa treaca in cutia de transport, era tare speriata, suparata, nu intelegea ce se intampla cu ea; am pupat-o si au plecat.
La sfarsitul lunii mai pleaca in Germania.
Acum e in Bucuresti, e plimbata in lesa, mangaiata si rasfatata. Ii e bine si o asteapta o viata asa cum orice catel ar merita.
Ne e dor de ea.
Poate si ea isi va mai aminti de noi…
Dita
A fost odata un catel, abandonat, ca multi altii.
A ajuns la noi pe cand pescuiam si la Farcasele; era o flocosenie plina de scaieti si calti, flamanda, speriata, insetata. S-a ascuns sub masina, abia am scos-o, am vazut ca e fetita si pentru ca era tare bucuroasa si dadea tare tare din codita, am botezat-o Dita. Am tuns-o cu forfecuta de pescuit, i-am dat mancarea noastra si cateva zile am hranit-o si am alintat-o, intrebandu-ne ce sa facem cu ea. De fiecare data cand ne vedea nu stia cum sa-si manifeste bucuria mai tare.
Asa a inceput povestea unei cateluse tare norocoase.