Am fost in vizita la prietenii blanosi, Alma si Max! Au fost adoptati de o familie inimoasa din Germania si in ianuarie vor pleca la casuta lor.
Ne vom vedea dupa Craciun si apoi vom astepta vesti de la voi!
Drum bun Alma si Max!
14 gânduri despre „Alma & Max”
Lasă un răspuns către Mihaela C.P. Anulează răspunsul
DreamFish, paradisul muscarilor
Cel mai bun magazin foto!
Adopta o pisicoanta
Adopta un cutuloi
viata in imagini 
Alma si Max or sa zboare? 🙂
Cu un transport rutier vor ajunge. Cam multe ore, pentru batranica Alma va fi mai dificil sa stea atata timp inchisa in cusca… Dar le va fi bine pe urma! 😀 Tare mult ma bucur pentru ei! Alma e o batranica inteleapta iar Max un urias bland si jucaus. In sfarsit au casa lor!
Stii deja ca e grozav ce faceti, n-are rost sa mai spun si eu
Ce-ti fac pisicoantele si-au pregatit scaunelul langa semineu?
Pisicoantele profitoarele! Cand am montat dusumeaua am pus un strat de vata minerala dedesupt cu rol de izolator. Mi-au ramas cateva bucati pe care bineinteles le-au ocupat pisicoantele. Acum am 3 scaune la dispozitia lor, o saltea mica, o perna si bucatile de vata. Ah ce viata si ce chin! Ca sa stam si noi acolo tre sa le momim cu bunatati, altfel nu e loc! 🙂
Trebuie sa le intelegi si pe ele, sunt mai somnoroase iarna, au nevoie de odihna.
Ia infometeaza-le o zi sa vezi cum schimba vata minerala pe soareci :)))
Chiar, iarna sunt soareci? Sau dorm?
Doamne iarta-ma, asta mai ne trebuie! Aduc frecvent soareci pe balcon, si dupa ce ni-i arata incepe taraboiul. Una se joaca, il tranteste si-l arunca…celelalte se uita ca la circ! Cand oboseste, incepe alta care a salivat pana in acel moment. 🙂
Sunt si iarna soareci, doar cei cu aripi hiberneaza! 🙂
Cel mai greu ii va fi celei care i-a gasit si ingrijit in ultima perioada.
Viata frumoasa,Alma si Max!
Asa este, Karmina s-a atasat de ei foarte mult, si ei de ea. Timp de 2 ani i-a ingrijit in curtea unde au fost abandonati, apoi i-a preluat si le-a oferit o viata decenta in timp ce asteptau o familie. Va fi greu…
Viata frumoasa, Alma si Max!
Ma bucur extraordinar de tare! Imi amintesc de povestea lor si de faptul ca zabovind asupra ei am descoperit blogul tau , care de atunci m-a incantat de multe ori, dar care m-a si necajit pentru ca tie iti ies asa de frumos pozele cu cer plin de stele, iar mie nu-mi iese nimic.
Multumim! Si noi ne bucuram pentru ei! 🙂
In legatura cu stelele, daca ai un aparat cu setari manuale iti pot explica pas cu pas ce am facut eu si nu are cum sa nu-ti iasa. In plus de asta iti trebuie o locatie cu cat mai putina lumina venita din zonele locuite.
Am aparat cu setari manuale. 🙂
Gata!
Ai nevoie de un trepied sau un suport stabil pentru camera.
Camera trebuie setata asa:
Diafragma cat mai deschisa, F sa fie o cifra cat mai mica
Timp de expunere cat mai mare, in functie de aparat. Ai minim 15 secunde. Eu expun cate 30.
ISO maxim.
Apoi odata ce ai locatia fara lumina artificiala in jur, pui camera pe trepied sau pe un suport fix, setezi sa declanseze la cateva secunde, focalizezi pe cer si… iese. 🙂
Ca sa focalizez usor aleg luna sau o stea cat mai luminoasa, focalizez pe ea dupa care trec aparatul focalizarea in mod manual avand grija sa nu o modific.
Pentru a avea un efect placut stelele, e necesar sa ai si un reper terestru in fotografie, altfel va fi o suprafata neagra cu multi pistrui albi. 🙂
In mod sigur fotografia va avea apoi nevoie de o prelucrare, o developare, in principal datorita acelui ISO de zile mari care va face fotografia foarte granulata, cu „zgomot de imagine”.
La primele cateva zeci de cadre vei avea nevoie si de cateva nume mai mult sau mai putin sfinte, pe care sa le amintesti cand vei vedea rezultatul final. Daca nu sfinti…atunci componente umane si diverse actiuni… :)) Cu totii am trecut prin asta!
Astept sa vad rezultate! 🙂
Uuuff, cu sfintii e partea cea mai usoara 🙂 . O sa ma straduiesc, mai ales ca maine se anunta eclipsa de luna …
Despre povestea aceasta am aflat de pe Facebook, faceti o treaba buna, felicitari! 🙂