45.450886
25.307007
In vizita la Sira
Categorii: munte, vara
Etichete: cabana, caine, ceata, Curmatura, montan, montaniard, munte, piatra, Piatra Craiului, pisica, rucsac, saint bernard, semineu, sira
10 comentarii
10 gânduri despre „In vizita la Sira”
Lasă un răspuns
DreamFish, paradisul muscarilor
Cel mai bun magazin foto!
Adopta o pisicoanta
Adopta un cutuloi
viata in imagini 
Faine locuri. Super poze! 🙂 Cea mai tare e cea cu locul pentru chitaristi. 🙂
Frumoasa zona aceasta si usor accesibila, gazdele foarte prietenoase si atmosfera in cabana este foarte placuta. Numai de bine despre Cabana Curmatura.
acum stiu unde mi-ar fi placut sa zburd we asta :))
habar n-ai ce mult conteaza pozele astea pentru cineva care a mucegait in pat calare pe un serial anost sau infundat intr-o carte. multumesc, plimbari placute si cu poze multe in continuare!
Ei bine, noi am trisat putin, am fost la Curmatura in urma cu o saptamana, weekendul trecut am fost la munca si nici vremea nu ne-ar fi permis sa urcam, ploaie si ploaie si plaoie…
Si noi dupa munca … am revazut Lost! :)))
bun si lost-ul desi in ultimul sezon cu trecerile alea prin realitatile paralele, m-au cam zapacit de cap 😀
Imaginile cu bancile din lemn si brazii mi-au taiat rasuflarea 🙂
Terasa e foarte frumoasa, stand pe acele banci poti vedea creasta Craiului, acum acoperita de ceata in fotografie, sau in partea opusa orizontul e impins pana la creasta Bucegilor sau pana dincolo de Postavaru.
Asta in zilele senine… acum e sezonul musonic :))
Am uitat sa spun, la coborarea de la Curmatura, pe traseul spre Fantana lui Botorog, am intalnit un cuplu de montaniarzi ce urcau spre cabana. Erau 3, primul era tatal, urma mama cu al treilea membru al familiei in brate, un copilas micut micut. Nu vezi prea des imaginea asta.
Tot respectul pentru ei!
Mai lipsea sa vezi niste tipe pe tocuri…..as fi zis si eu tot respectul pt ele 🙂 🙂
Cabana fara catei, nu se poate. Dar, prin putinele locuri pe unde am fost, pisica n-am intalnit, din pacate. Superbe locuri, iar daca spui ca este usor de ajuns, poate si noi…