Articole etichetate cu: cal

Suru’


 

Categorii: animalute | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

Prin Sirnea la pas


Categorii: iarna, plimbari | Etichete: , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Si ea e mama


Mancarimile la talpa s-au accentuat in ultima vreme, culminand cu ocazia weekendului petrecut la servici.  Nu am o eczema, am dor de duca ce se manifesta prin mancarimi la talpa.

Astazi m-am tratat cu o tura scurta in Bucegi; rucsac, Nana, camera, viteza! Urc Gutanul, pana in poiana am intalnit doar 2 grupuri ce coborau, apoi…liniste. Shhhhh…Liniste! Eram doar eu, Nana si muntele. Liniste! Trag careva cadre banale cu batrana stana si cabana de vanatoare, creasta… flicflic…flicflic…doar camera rupea pret de cateva clipe tacerea, iar cand m-am potolit….liniste….

Cand m-am obisnuit cu tiuitul din urechi, aud un nechezat nervos in spate. Un nechezat…de jale, as putea spune. Nervos, sfasietor, de disperare! Am crezut initial ca e un cioban ce isi aduce caii la stana din Gutanu, insa un cal strunit de calaret nu necheaza asa! Ceva se intampla! Stiind ca nu e bine sa stai in calea unui cal nervos, m-am retras in lateralul potecii asteptand sa apara.  Apare un calut inseuat de dincolo de deal, necheaza iarasi la fel de sfasietor uitandu-se pe versantul opus… Si iar necheaza.

Imi schimb obiectivul si incep sa benoclez printre bolovani sa vad ce urmareste… si nimic, nu am vazut nimic. Dupa cateva minute se aude un nechezat plapand, scremut, de dincolo de deal, si apoi apare un manzoc in galop, urmat de un alt cal, si de un altul… Calutul inseuat porneste in galop, cu toate ca avea picioarele din fata incatusate, trece de mine si se indreapta spre grupul de cai ce coborau spre vale.

Calutul inseuat era mama si se grabea sa dea manzocului sa suga. O luase ciobanul de la stana si coborase-n sat, insa ea a reusit sa evadeze si a galopat spre puiul ei ramas in munte. Si ea e mama!

I-am urmarit o vreme prin obiectiv cum se alintau, apoi s-au grupat si au pornit mai linistiti la pascut. A fost emotionant ce am vazut.

Acum te intreb pe tine, samsarul deltei dunarii, cum ai putut pune acele brute sa adune caii, animale nobile, sa-i bata cu lopetile, sa-i inchida in tarcuri pentru ca tu sa ii trimiti la moarte? Cum ai putut face asta mai lesinatule? Si caii au suflet, sa sti, tu nu ai, si nu vei avea vreodata. Nu te injur aici in scris ca mi-e rusine, dar am facut-o in gand de fiecare data cand mi-am amintit de tine!

Categorii: animalute, munte, simtiri | Etichete: , , , , , , , | 21 comentarii

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.